VÂNT, vânturi, substantiv neutru. 1) Mişcare naturală a maselor de aer, provocată de diferenţa de temperatură şi presiune atmosferică dintre două regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazăzi. • A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: vânos
VÂNOS, vânoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. 1) Care are vine proeminente. • Sânge ~ sânge care circulă prin vine spre inimă. 2) Care are vână; cu mare forţă fizică; vânjos; viguros; puternic. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vână + suf. ~os (DEX 09)
Cum se pronunță: vânjoșie
VÂNJOŞIE, vânjoșii, substantiv feminin. Caracter vânjos; vigoare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânjos + suf. ~ie (DEX 09)
Cum se pronunță: vânjos
VÂNJOS, vânjoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. Care are vânj; viguros; puternic. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânj + suf. ~os (DEX 09)
Cum se pronunță: vânj II
VÂNJ, vânjuri, substantiv neutru. Forţă fizică; vigoare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavonă važe, vonzu (DEX 09)
Cum se pronunță: vânj I
VÂNJ, VÂNJI, substantiv masculin. Varietate de ulm, având frunzele ovale şi florile de culoare verzuie sau roşiatică; velniş. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavă važe, vonzu (DEX 09)
Cum se pronunță: vânătorie
VÂNĂTORIE, vânătorii, substantiv feminin. 1) v. VÂNĂTOARE . 2) Ocupaţia de vânător. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânător + suf. ~ie (DEX 09)
Cum se pronunță: vânătoresc
VÂNĂTORESC, vânătorească (~eşti), adjectiv. Care este caracteristic pentru vânători; propriu vânătorilor. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânător + suf. ~esc (DEX 09)
Cum se pronunță: vânător
VÂNĂTOR, vânători, substantiv masculin. 1) Persoană care vâneză; om care practică vânătoarea0. 2) fig. Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preţ. 3) înv. Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestraşi şi călăraşi. • ~ de munte infanterist. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venatoren (DEX 09)
Cum se pronunță: vânătoare
VÂNĂTOARE, vânători, substantiv feminin. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. [G.-D. vânătorii] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venatoria (DEX 09)
