Cum se pronunță: vânturatoare

VÂNTURĂTOARE, vânturători, substantiv feminin. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~oare (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a vântura

A VÂNTURA, vântur,  verb tranzitiv. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăştie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3) (moarea) A scoate din vas şi a turna la loc de câteva ori la rând; a pritoci. 4) A mişca într-o parte şi în alta; a agita. ~ căciulile în […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vântos

VÂNTOS, vântoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. (despre timp) Care se caracterizează prin prezenţa vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~os (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vântoaică

VÂNTOAICĂ, vântoaice, substantiv feminin. 1) Vânt puternic însoţit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice); vântoasă; furtună; vijelie. 2) (în basme şi superstiţii) Duh rău care dezlănţuie vânturile puternice. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~oaică (DEX 09)

Vezi cum se pronunță