Articles Tagged: cum se pronunta

STILIST I ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) Scriitor care are un stil ales; maestru al stilului. 2) Specialist în stilistică. Din fr. styliste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styliste.  (sursa DEX ’09)

STILET ~e substantiv neutru, 1) Armă albă, având vârf ascuțit și lamă cu două tăișuri; junghi; pumnal. 2) Instrument chirurgical folosit la sondarea unei activități sau a unei plăgi. Din fr. stylet. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stylet.  (sursa DEX ’09)

STILAT ~tă (~ți, ~te) 1) adj. Care are o purtare aleasă; manierat; rafinat. 2) și substantival (despre persoane) Care imită fără discernământ și în mod exagerat tot ceea ce este la modă. Din fr. styler. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză styler.  (sursa DEX ’09)

STIHUITOR ~I substantiv masculin, 1) înv. Autor de stihuri; versificator. 2) peior. Poet lipsit de talent. Din ngr. stihos + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stihos.  (sursa DEX ’09)

STIHIE ~i substantiv feminin, 1) Fenomen natural care se manifestă cu o forță distrugătoare. 2) (în filozofia antică) Fiecare dintre elementele de bază ale naturii (foc, apă, aer, pământ). 3) (în superstiții) Duh rău care personifică forța oarbă a naturii. 4) fig. Forță oarbă care acționează în mediul social. 5) rar Loc pustiu; pustietate. [G.-D. […]

STIHAR ~e substantiv neutru, (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de preoți în timpul slujbei religioase. Din ngr. stihárion, sl. stihari. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stihárion.  (sursa DEX ’09)

STIH ~uri substantiv neutru, 1) înv. pop. Rând de poezie format dintr-un șir de cuvinte, așezate potrivit unor anumite reguli de măsură și cadență; vers. 2) mai ales la pl. rar Creație literară scurtă în versuri; poezie. Din ngr. stihos, sl. stihu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stihos.  (sursa DEX ’09)

STIGMATIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stigmatism; propriu stigmatismului. Din fr. stigmatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stigmatique.  (sursa DEX ’09)

STICLIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STICLI. 2) (despre priviri sau ochi) adj. Care este fixat asupra unui obiect; ațintit; pironit. Din sl. stiklo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stiklo.  (sursa DEX ’09)