Articles Tagged: cum se pronunta

RECUPERATOR, recuperatoare, substantiv neutru: Aparat pentru recuperarea deşeurilor sau a energiei supuse pierderii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récupérateur (DEX ’09).

RECURENT, -Ă, recurenți, -te, I. adjectiv 1. (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni; 2. Care revine la punctul iniţial; cu proprietatea de a reveni la poziţia iniţială; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care face un recurs în justiţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din I. limba franceză: récurrent; II. limba […]

RECURENȚĂ, recurențe, substantiv feminin: Caracter recurent; revenire; întoarcere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récurrence (DEX ’09).

RECURS, recursuri, substantiv neutru: Cerere adresată unei instanţe judecătoreşti superioare pentru a verifica justeţea unei decizii luate de o instanţă judecătorească inferioară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: recursus; limba germană: Rekurs; limba franceză: recours (DEX ’09).

RECURSIV, -Ă, recursivi, -e, adjectiv: (livr.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din limba engleză: recursive (DEX ’09).

RECUZITĂ, recuzite, substantiv feminin: Totalitate a elementelor auxiliare necesare la montarea unui spectacol sau a unui film Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din limba germană: Requisit (DEX ’09).

RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, substantiv masculin și feminin: (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea şi de păstrarea recuzitei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Requisiteur (DEX ’09).

RECVIEM, recviemuri, substantiv neutru 1. (în biserica catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; 2. Compoziţie muzicală scrisă pe textul liturgic al mesei funebre. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină, limba franceză: requiem (DEX ’09).

REDACȚIE, redacții, substantiv feminin 1. Instituţie care elaborează publicaţii (ziare, reviste, cărţi etc.); 2. Clădire unde se află această instituţie; 3. Colectiv de redactori care îngrijesc o publicație (sau mai multe); 4. Variantă a unei lucrări (literare, muzicale etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din limba franceză: redaction; limba germană: Redaktion (DEX ’09).

REDACȚIONAL, -Ă, redacționali, -e, adjectiv: Care ţine de redacţie; propriu redacţiei.  Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din limba franceză: redactionnel (DEX ’09).