Articles Tagged: cum se pronunta

SIMFONIST ~stă ( ~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) Compozitor de muzică simfonică. 2) Interpret de muzică simfonică. Din fr. symphoniste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symphoniste. (sursa DEX ’09)

SIMFONISM substantiv neutru, Totalitate a principiilor care stau la baza creației simfonice. Din lat. symphonia +suf. ~ism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină symphonia. (sursa DEX ’09)

SIMFONIETĂ ~e substantiv feminin, Simfonie de proporții reduse. Din it. sinfonietta, fr. symphoniete. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sinfonietta. (sursa DEX ’09)

SIMFONIE ~i substantiv feminin, 1) Compoziție muzicală amplă pentru orchestră, constând din trei sau patru acte. 2) fig. Ansamblu armonios de elemente care concurează la producerea unui anumit efect. ~ de culori. [G.-D. simfoniei]. Din lat. symphonia, fr. symphonie, it. Sinfonia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină symphonia. (sursa DEX ’09)

SIMFONIC ~că (~ci, ~ce) adj., 1) Care ține de simfonie; propriu simfoniei. Orchestră ~că orchestră care execută simfonii. 2) fig. Care este simetric și echilibrat (ca o simfonie); armonios. Din fr. symphonique, it. Simfonico. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symphonique. (sursa DEX ’09)

SIMEZĂ ~e substantiv feminin, Panou pe care se așază tablourile într-o galerie de tablouri. Din fr. cimaise. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză cimaise. (sursa DEX ’09)

SIMETRIE ~i substantiv feminin, 1) mat. Proprietate a unor puncte de a se afla la aceeași distanță de un punct, de o dreaptă sau de un plan. 2) Aranjare proporțională față de un centru; distribuire egală. [G.-D. simetriei; Sil. -me-tri-]. Din lat. symmetria, fr. symétrie, it. Simmetria. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină symmetria. (sursa […]

SIMETRIC ~că (~ci, ~ce) adj. și adverbial 1) Care prezintă simetrie. 2) Care ține de simetrie; propriu simetriei. [Sil. -me-tric]. Din fr. symétrique, it. Simetrico. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symétrique. (sursa DEX ’09)

SIMBRIE simbrii substantiv feminin, înv. 1) Plată acordată unei persoane angajate la stăpân. A fi slugă fără simbrie a munci din greu fără nici un câștig. A ține pe cineva cu simbrie a avea pe cineva în calitate de angajat. 2) Salariu plătit soldaților mercenari; soldă. 3) Întovărășire cu scopul de a realiza un lucru […]

SIMBRIAȘ ~ă ( ~i, ~e) substantiv masculin și feminin, înv. Persoană angajată cu simbrie; lefegiu. Din alb. sëmbër + suf. ~aș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză sëmbër. (sursa DEX ’09)