Cum se pronunță: roibă

ROIBĂ, roibe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguieţe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui şi cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conţine o substanţă colorantă roşie, folosită în industria textilă; garanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (plural), buruiana-faptului (Sursă: Sinonime […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: roib

ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adjectiv (și substantiv): (despre cai) Care are părul roşcat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: roșcat, (reg.) roibat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: robeus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: roi

ROI, roiuri, substantiv neutru 1. Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost; 2. (fig.) Grup de fiinţe sau de obiecte în mişcare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: matcă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: roj (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: episodic

EPISODIC, -Ă, episodici, -ce, adjectiv: Care ţine de episod; caracteristic unui episod. Sursa: DEX ’09 Sinonime: secundar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épisodique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: epistemologie

EPISTEMOLOGIE, substantiv feminin: Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoaşterii umane în cadrul diferitelor ştiinţe; teorie a cunoaşterii ştiinţifice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épistemologie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: epistolă

EPISTOLĂ, epistole, substantiv feminin 1. Comunicare în scris, transmisă cuiva (de obicei, prin poştă); scrisoare; răvaş; 2. Specie literară în care se tratează un subiect filozofic, moral, artistic sub formă de scrisoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: epistola (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: epistolar

EPISTOLAR, -Ă, epistolari, -e, adjectiv 1. Care ţine de epistole; 2. Care are caracter de epistolă; realizat sub formă de epistolă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épistolaire; limba latină: epistolaris (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: epitaf

EPITAF, epitafuri, substantiv neutru 1. Inscripţie funerară făcută pe placa de la mormântul cuiva; 2. Poezie scrisă cu prilejul morţii cuiva; 3. (bis.) Bucată de stofă, pe care este reprezentată imaginea lui Isus Hristos mort; aer. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: epitaphion; limba franceză: épitaphe (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →