A RECHEMA, rechem, verb 1. A chema din nou; 2. A chema înapoi; 3. fig. (evenimente, fapte sau imagini din trecut) A readuce în amintire, a evoca; a reaminti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a chema (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a recepționa
A RECEPTȚIONA, recepționez, verb 1. (obiecte, lucrări finisate etc.) A lua în primire, controlând calitatea; 2. (unde sonore, radiaţii etc.) A prinde cu ajutorul unui receptor; a recepta. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a prelua, a primi, (fiz.) a capta, a înregistra, a prinde, a recepta (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réceptionner […]
Cum se pronunță: a recela
A RECELA, recelez, verb 1. (obiecte furate de altcineva) A păstra şi a ascunde; 2. (persoane) A sustrage de la cercetările justiţiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: receler (DEX ’09).
Cum se pronunță: a recâștiga
A RECÂȘTIGA, recâștig, verb: A câştiga din nou; a redobândi; a recupera; a recăpăta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a câștiga (DEX ’09).
Cum se pronunță: a recapitula
A RECAPITULA, recapitulez, verb: (cele spuse, studiate sau întâmplate) A reveni examinând şi punând accentul pe momentele esenţiale (pentru a ţine mai bine minte); a rezuma. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului, a repeta, a revedea (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récapituler; limba latină: recapitulare (DEX […]
Cum se pronunță: a recăpăta
A RECĂPĂTA, recapăt, verb: A căpăta din nou; a redobândi; a recâştiga; a recupera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a căpăta (DEX ’09).
Cum se pronunță: receptor II
RECEPTOR, receptoare, substantiv neutru: 1. Aparat sau instalaţie care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă; 2. Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récepteur; limba germană: Rezeptor (DEX ’09).
Cum se pronunță: receptor
RECEPTOR, receptori, I. adjectiv: Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acţiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.); II. substantiv masculin: (fiziol.) Formaţie terminală a nervilor care transmite excitaţiile sistemului nervos central. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récepteur; limba germană: Rezeptor (DEX ’09).
Cum se pronunță: receptivitate
RECEPTIVITATE, substantiv feminin: Caracter receptiv. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fig.) deschidere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réceptivité; limba germană: Rezeptivität (DEX ’09).
Cum se pronunță: receptiv
RECEPTIV, -Ă, receptivi, -e, adjectiv 1. Care receptează; cu proprietatea de a recepta; 2. (despre persoane) Care receptează uşor impulsurile din afară (informaţii, observaţii etc.); 3. Capabil de a asimila, de a învăţa uşor; 4. Care contractează uşor o boală infecţioasă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fig.) deschis (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
