Cum se pronunță: recepție

RECEPȚIE, recepții, substantiv feminin 1. Luare în primire a unor materiale pe baza verificării lor cantitative şi calitative; 2. Serviciu dintr-un hotel care se ocupă de evidenţa şi cazarea oaspeţilor; 3. Reuniune cu caracter festiv, organizată cu un anumit prilej; 4. (tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: receptacul

RECEPTACUL, receptacule, substantiv neutru (bot.): Partea de sus, dilatată a peduncului de care se prind organele unei flori. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pălărie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réceptacle; limba latină: receptaculum (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: recenzie

RECENZIE, recenzii, substantiv feminin: Scurtă analiză cu comentarii şi cu aprecieri critice a unei lucrări ştiinţifice sau opere de artă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rezension (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rebus

REBUS, rebusuri, substantiv neutru 1. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-un ansamblu de desene, semne sau litere care urmează să fie descifrate; 2. (fig.) Scriere sau lucru greu de descifrat; şaradă; enigmă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rébus; limba germană: Rebus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rebrusment

REBRUSMENT, rebrusmente, substantiv neutru: Schimbare a direcţiei mişcării unui tren (prin mutarea locomotivei la celălalt capăt). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rebroussement (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rebeliune

REBELIUNE, rebeliuni, substantiv feminin: Acţiune violentă îm-potriva unei nedreptăţi; răzvrătire; revoltă; răscoală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rébellion; limba germană: Rebellion (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rebel

REBEL, -Ă, rebeli, -e, adjectiv 1. (despre persoane) Care participă sau instigă la o rebeliune; răzvrătit; revoltat; 2. Care manifestă nesupunere; în stare de revoltă; 3. (despre boli) Care se vindecă greu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsculat, chinuitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rebelle; limba latină: rebellis; limba germană: Rebelle (DEX […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rebec

REBEC, rebecuri, substantiv neutru: (în epoca medievală) Instrument muzical cu trei coarde, folosit de menestreli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rebec (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță