A RÂURA, râurează, verb 1. A curge fără încetare şi din abundenţă, ca un râu; 2. (fig.) A se asemăna cu valurile unui râu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a curge, a undui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din râu (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: rățușcă
RĂȚUȘCĂ, rățuște, substantiv feminin: (diminutiv de la raţă) Joc de copii constând în aruncarea unei pietricele în apă în asa fel, încât aceasta, înainte de a se scufunda, să facă mai multe sărituri pe suprafaţa ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: raţă + suf. -uşcă (DEX ’09).
Cum se pronunță: rău
RĂU, -EA, răi, –ele, adjectiv 1. Care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive; 2. Care nu are calitățile proprii destinației, menirii, rolului său; 3. Despre meseriași, artiști etc.: incapabil, nepriceput, neîndemânatic; 4. Despre vreme: nefavorabil, urât. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reus (DEX ’09).
Cum se pronunță: rău II
RĂU, rele, substantiv neutru 1. Calitate care întruchipează tot ce este negativ; 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reus (DEX ’09).
Cum se pronunță: răufăcător
RĂUFĂCĂTOR, -OARE, răufăcători, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care face rău, care încalcă normele şi legile; făcător de rele; infractor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rău + făcător (DEX ’09).
Cum se pronunță: răutăcios
RĂUTĂCIOS, -OASĂ, răutăcioși, -oase, adjectiv 1. Care este predispus să facă răutăţi; plin de răutate; 2. Care vădeşte răutate; maliţios; caustic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) malițios, (pop.) rânzos, (reg.) roangheș, (înv.) malign, sarcastic, (livr.) malițios, (fig.) veninos, dușmănos, morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: răutate + suf. -ios (DEX ’09).
Cum se pronunță: răutate
RĂUTATE, răutăți, substantiv feminin 1. Trăsătură de caracter a omului rău; pornirea de a face rău altora; 2. Acţiune prin care se face cuiva un rău; 3. (fig.) Persoană rea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) maliție, malițiozitate, (înv. și reg.) răime, răință, (reg.) zăcășeală, zăcășie, (înv.) răire, (fig.) fiere, venin, belea, bucluc, cusur, dandana, defect, […]
Cum se pronunță: răuvoitor
RĂUVOITOR, -OARE, răuvoitori, -oare, adjectiv: (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte rea-voinţă; care voieşte cuiva rău. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rău + voitor (DEX ’09).
Cum se pronunță: răvaș
RĂVAȘ, răvașe, substantiv neutru 1. (reg.) Crestătură de răboj; 2. (pop.) Comunicare scrisă şi trimisă cuiva; scrisoare; epistolă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: act, adeverință, bilet, cerere, chitanță, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, petiție, piesă, răboj, recipisă, scrisoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: rovás (DEX ’09).
Cum se pronunță: răzătoare
RĂZĂTOARE, răzători, substantiv feminin 1. Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzuitor; 2. Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea într-o casă, de care se rade noroiul de pe încălţăminte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răzuitoare, (Transilv. și Ban.) răzălău (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]
