Cum se pronunță: recalcitrant

RECALCITRANT, -Ă, recalcitranți, -te, adjectiv: Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpăţânat; îndărătnic; refractar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: încăpățânat, indisciplinat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récalcitrant (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rebut

REBUT, rebuturi, substantiv neutru: Produs care nu corespunde cerinţelor prevăzute de standard şi nu poate fi utilizat în conformitate cu destinaţia lui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rebut (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: realizare

REALIZARE, realizări, substantiv feminin 1. v. a realiza; 2. Rezultat al unei munci; lucru realizat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: executare, creare, înfăptuire, lucrare, operă, creație, concretizare, făurire, îndeplinire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a realiza (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: realizabil

REALIZABIL, -Ă, realizabili, -e, adjectiv: Care poate fi realizat; care se pretează la realizare; real. Sursa: DEX ’09 Sinonime: posibil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réalisable (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: realitate

REALITATE, realități, substantiv feminin 1. Existenţă obiectivă; stare reală; 2. Lucru concret, care există în mod real; 3. Caracter real; 4. Lume înconjurătoare, existentă în afara conştiinţei umane şi independent de ea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: adevăr, existență, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: realité; limba latină: […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: realist

REALIST, -Ă, realiști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de realism; propriu realismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al realismului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: practic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réaliste (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: râzător

RÂZĂTOR, -OARE, râzători, -oare, adjectiv 1. Care râde; care manifestă veselie; 2. (fig.) Care ia în râs pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vesel, voios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a râde + suf. -ător (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: râvnitor

RÂVNITOR, -OARE, râvnitori, -oare, adjectiv: Care răvneşte; care este plin de râvnă; zelos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, (fig.) înfometat, însetat, doritor, dornic, iubitor, pofticios, (pop.) poftitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a râvni + suf. -tor (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: râvnă

RÂVNĂ, râvne, substantiv feminin 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; 2. Dorință aprinsă pentru ceva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: perseverență, hărnicie, ardoare, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din râu (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță