Articles Tagged: cum se pronunta

RECUNOSCĂTOR, -OARE, recunoscători, -oare, adjectiv: Care recunoaşte binele ce i s-a făcut; care vădeşte gratitudine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: îndatorat, obligat, (înv.) mulțumitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a recunoaşte + suf. -tor (DEX ’09).

RECUNOȘTINȚĂ, recunoștințe, substantiv feminin 1. Sentiment de recunoaştere a datoriei faţă de un binefăcător; obligaţie morală pentru o binefacere; gratitudine; 2. (înv.) Recompensă pentru o binefacere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) gratitudine, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) blagodarenie, cunoștință (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a recunoaşte + suf. -inţa (DEX ’09).

RECUPERABIL, -Ă, recuperabili, -e, adjectiv: Care poate fi recuperat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récupérable (DEX ’09).

RECUPERATOR, recuperatoare, substantiv neutru: Aparat pentru recuperarea deşeurilor sau a energiei supuse pierderii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récupérateur (DEX ’09).

RECURENT, -Ă, recurenți, -te, I. adjectiv 1. (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni; 2. Care revine la punctul iniţial; cu proprietatea de a reveni la poziţia iniţială; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care face un recurs în justiţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din I. limba franceză: récurrent; II. limba […]

RECURENȚĂ, recurențe, substantiv feminin: Caracter recurent; revenire; întoarcere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récurrence (DEX ’09).

RECURS, recursuri, substantiv neutru: Cerere adresată unei instanţe judecătoreşti superioare pentru a verifica justeţea unei decizii luate de o instanţă judecătorească inferioară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: recursus; limba germană: Rekurs; limba franceză: recours (DEX ’09).

RECURSIV, -Ă, recursivi, -e, adjectiv: (livr.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din limba engleză: recursive (DEX ’09).

RECUZITĂ, recuzite, substantiv feminin: Totalitate a elementelor auxiliare necesare la montarea unui spectacol sau a unui film Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din limba germană: Requisit (DEX ’09).

RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, substantiv masculin și feminin: (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea şi de păstrarea recuzitei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Requisiteur (DEX ’09).