Articles Tagged: cum se pronunta

A SE RECULEGE, mă reculeg, verb 1. A-şi veni în fire (după o emoţie puternică); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi; 2. A se adânci în meditaţie; a-şi aduna gândurile; a medita profund. Sursa: DEX ’09 Sinonime: reveni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a culege (DEX ’09).

A REDEVENI, redevin, verb: A deveni din nou. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a deveni (DEX ’09).

A REDEȘTEPTA, redeștept, verb 1. A deştepta din nou; 2. A face să se redeştepte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a evoca, a aminti (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a deştepta (DEX ’09).

A REDESCOPERI, redescopăr, verb: A descoperi din nou; a regăsi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a descoperi (DEX ’09).

A REDEFINI, redefinesc, verb: A defini din nou, mai corect, mai exact. Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din limba franceză: rédefinir (DEX ’09).

A REDACTA, redactez, verb 1. (manuscrise) A finisa sub aspectul formei şi al conţinutului conform unor cerinţe speciale; 2. livr. (studii, documente, scrieri etc.) A formula în scris; a scrie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a formula, a întocmi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din redactor (DEX ’09).

A REDA, redau, verb 1. (un obiect oarecare) A da din nou; a restitui; a înapoia; a întoarce; 2. fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alt mijloc (artistic); a zugrăvi; a exprima; a reflecta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a da (DEX ’09).

A RECUZA, recuz, verb 1. (membri ai completului de judecată) A respinge ca incompatibil cu funcţia pe care o exercită; a refuza; 2. A nu recunoaşte ca adevărat; a respinge ca inexact; a contesta; a nega; a tăgădui.  Sursa: DEX ’09 Sinonime: (jur.) a refuza, a respinge (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:  Cuvânt provenit din limba […]

A RECURGE, recurg, verb 1. A se adresa pentru susţinere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela; 2. A se servi în anumite circumstanţe; a se folosi pentru a obţine ceva; a apela. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a curge (DEX ’09).

REVOLUT, -Ă, revoluți, -te, adjectiv 1. livr. (despre perioade de timp) Care s-a scurs; care s-a încheiat; terminat; împlinit; 2. (despre părţi ale plantelor) Care este răsucit, întors în afară. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) îndoit, întors, răsfrânt, (înv.) reflex (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: révolu; limba latină: revolutus (DEX ’09).