REUȘITĂ, reușite, substantiv feminin: Rezultat bun, obţinut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; succes; izbândă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: izbândă, succes, victorie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: riuscita; limba franceză: réussite (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: lateritizare
lateritizare, lateritizări, substantiv feminin, 1. geologie Proces de formare a solurilor lateritice. (sursa DEX ’09) etimologie: după limba franceză latéritisation
Cum se pronunță: lateritic
lateritic, lateritică, adjectiv, 1. mineralogie; minerit Referitor la laterit; care conține laterit. (sursa DEX ’09) etimologie: limba franceză latéritique
Cum se pronunță: a recupera
A RECUPERA, recuperez, verb 1. (bunuri spirituale sau materiale pierdute etc.) A obţine din nou; a recâştiga; a redobândi; a recăpăta; 2. (resturi sau deşeuri, energie) A readuce în stare de folosinţă (total sau parţial). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récupérer; limba latină: recuperare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a recunoaște
A RECUNOAȘTE, recunosc, verb 1. (persoane, obiecte) A identifica (uşor) la o nouă întâlnire; 2. (fiinţe, lucruri) A deosebi de altele de acelaşi fel (după anumite semne); a cunoaşte; 3. A considera ca veritabil sau ca legitim. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a cunoaşte (DEX ’09).
Cum se pronunță: a recula
A RECULA, reculează, verb: (despre corpuri solide, mecanisme etc.) A face recul; a se smuci înapoi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reculer (DEX ’09).
Cum se pronunță: a recuceri
A RECUCERI, recuceresc, verb: A cuceri din nou; a lua înapoi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a cuceri (DEX ’09).
Cum se pronunță: reformat
REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adjectiv 1. v. a reforma; 2. Care este caracteristic pentru cultul religios protestant; care ţine de cultul religios protestant; 3. şi substantival (despre persoane) Care este de religie protestantă (calvină). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reformatus (DEX ’09).
Cum se pronunță: reformator
REFORMATOR, -OARE, reformatori, -oare, adjectiv 1. şi substantival (despre persoane) Care face reforme; care reformează; 2. (despre idei, teorii etc.) Care prevede reforme. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înnoitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réformateur; limba latină: reformator, -oris (DEX ’09).
Cum se pronunță: reformă
REFORMĂ, reforme, substantiv feminin 1. Transformare (radicală sau parţială) operată în vederea ameliorării unei stări de lucruri din viaţa social-politică sau economică; 2. (în Europa din sec. XV– XVI) Mişcare social-politică şi religioasă îndreptată împotriva feudalismului şi a catolicismului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) reformație; (fin., ec.) reformă monetară = stabilizare bănească, stabilizare monetară (Sursă: […]
