REFORMATOR, -OARE, reformatori, -oare, adjectiv 1. şi substantival (despre persoane) Care face reforme; care reformează; 2. (despre idei, teorii etc.) Care prevede reforme.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: înnoitor (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: réformateur; limba latină: reformator, -oris (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.