REFRACTAR, -Ă, refractari, -e, adjectiv 1. (despre unele materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-şi schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi înalte; 2. fig. (despre persoane) Care opune rezistenţă influenţelor străine; lipsit de receptivitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: încăpățânat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réfractaire (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: reformist
REFORMIST, -Ă, reformiști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de reformism; propriu reformismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al reformismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réformiste (DEX ’09).
Cum se pronunță: reformism
REFORMISM, substantiv neutru 1. Curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme; 2. Atitudine reformatoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réformisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se refugia
A SE REFUGIA, mă refugiez, verb: (şi fig.) A se retrage temporar undeva (dintr-un loc periculos) pentru a-şi garanta securitatea; a părăsi un loc, evitând o neplăcere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a fugi, a pribegi, (înv.) a băjenări, a băjeni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réfugier (DEX ’09).
Cum se pronunță: a (se) refrigera
A (SE) REFRIGERA, (se) refrigerează, verb: A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de îngheţare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réfrigérer (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se refracta
A SE REFRACTA, se refractă, verb: (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracţiei; a-şi schimba direcţia la trecerea dintr-un mediu în altul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réfracter (DEX ’09).
Cum se pronunță: a regala
A REGALA, regalez, verb: (livr.) A trata din abundenţă cu mâncăruri şi băuturi alese. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: régaler (DEX ’09).
Cum se pronunță: a refuza
A REFUZA, refuz, verb 1. (oferte, solicitări etc.) A nu consimţi să primească; 2. (urmat de o propoziţie complementară cu verbul la conjunctiv) A considera inacceptabil pentru sine; a nu accepta; 3. A renunţa la ceva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a respinge, (livr.) a denega, (înv.) a apăra, a lepăda, a tăgădui, recuza, renunța, eschiva, […]
Cum se pronunță: a refuta
A REFUTA, refutez, verb: livr. (afirmaţii, teorii etc.) A combate cu argumente puternice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réfuter; limba latină: refutare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a refula
A REFULA, refulez, verb 1. (dorinţe, imagini, idei etc.) A respinge ca fiind în contradicţie cu normele morale ale individului; 2. (fluide) A împinge sau a deplasa cu ajutoiul unei pompe (într-o conductă sau într-un recipient); a pompa; 3. (piese de metal) A prelucra prin batere sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul […]
