Cum se pronunță: rechie

RECHIE, rechii, substantiv feminin: Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată şi cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui şi cu fructul o capsulă, care creşte în locuri relativ uscate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rezedă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rechizite

RECHIZITE, substantiv feminin (plural): Totalitate a obiectelor şi a materialelor de scris; ansamblu de accesorii necesare pentru scris. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) organe (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Requisit (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rechiziție

RECHIZIȚIE, rechiziții, substantiv feminin: Măsură excepţională, aplicată, mai ales, în timp de război, prin care statul obligă cetăţenii să cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etc.) în folosul armatei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) recrutație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réquisition; limba germană: Requisition (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rechizitoriu

RECHIZITORIU, rechizitorii, substantiv neutru 1. Cuvântare de acuzare a procurorului la un proces judiciar; 2. Act procesual prin care procurorul trimite în judecată un inculpat; 3. Acuzaţie gravă şi violentă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réquisitoire (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: recidivă

RECIDIVĂ, recidive, substantiv feminin 1. (jur.) Infracţiune comisă de o persoană condamnată anterior; 2. (med.) Reapariţie a unei boli după vindecare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récidive; limba germanpă: Rezidiv(e) (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: recidivist

RECIDIVIST, -Ă, recidiviști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de recidivă; propriu recidivei; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care săvârşeşte o recidivă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récidiviste (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: laterit

laterit, laterite, substantiv neutru, 1. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. (sursa DEX ’09) etimologie: limba franceză latérite

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: lateral

lateral, laterală, laterali, adjectiv, 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru. sinonime: lăturalnic 1.1. Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. 1.2. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un […]

Vezi cum se pronunță →