PARADĂ, parade, substantiv feminin – 1. Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sărbători oficiale sau a unei festivități. * De ~ de formă; de ochii lumii. 2. Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune în valoare. * A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a parafa
A PARAFA, parafez, verb tranzitiv – 1. (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2. (acorduri, tratate internaționale). A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3. (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit […]
Cum se pronunță: paragină
PARAGINĂ, paragini, substantiv feminin – 1. Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcina puternică și ramificată, care crește, îndeosebi, pe locurile nelucrate. 2. Teren necultivat plin cu buruieni. 3. Stare a unui teren sau a unei clădiri de care nu se îngrijește nimeni. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută
Cum se pronunță: paragat
PARAGAT, paragate, substantiv neutru – Unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă, folosită la pescuitul anumitor specii de pești (nisetru, calcan etc.). Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “paragat”
Cum se pronunță: parafum
PARAFUM, parafumuri, substantiv neutru – Sistem de protecție a podurilor și a pasarelelor peste căile ferate împotriva gazelor degajate de locomotive. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “para” + “fum”
Cum se pronunță: parafulger
PARAFULGER, parafulgere, substantiv neutru – Instalație de protecție împotriva fulgerelor; paratrăsnet. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “para” + “fulger”
Cum se pronunță: parafrază
PARAFRAZĂ, parafraze, substantiv feminin – 1. Expunere a conținutului unui text într-o formulare proprie (de obicei, mai amplă). 2. Piesă muzicală de virtuozitate compusă pe o temă cunoscută (din opere sau din melodii populare). Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paraphrase”
Cum se pronunță: sfâr
SFÂR interj. 1) (se folosește pentru a reda zgomotul produs la prăjirea cărnii, la venirea în contact a unui lichid cu focul, la aprinderea unui chibrit etc.). 2) (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un obiect care se învârtește sau străbate cu mare viteză aerul). Onomat. Etimologie: Onomatopee. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfânt II
SFÂNT II sfinți, substantiv masculin, 1) (la creștini) Persoană care și-a consacrat viața apărării religiei și care după moarte este considerată făcătoare de minuni. ◊ La ~ul așteaptă niciodată. Parcă i-a ieșit un ~ din gură se spune despre cineva care a enunțat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte […]
Cum se pronunță: sfânt I
SFÂNT I ~ă (sfinți, sfinte) adj. 1) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sacru. ~a libertate. 2) Care este excepțional de important. Datorie ~ă 3) (despre unele elemente, fenomene din natură) Care se crede că ar avea proprietăți dătătoare de viață. ~ul soare. ~ul pământ. 4) (despre persoane) Care duce o […]
