A SFÂȘIA sfâșii, vb. tranz. 1) A rupe în bucăți (cu mâinile, cu dinții, cu colții, cu ghearele etc.); a sfârtica. 2) fig. A supune unor suferințe morale; a mâhni adânc; a îndurera. ◊ ~ cuiva inima a pricinui cuiva o durere sufletească. 3) rar A ataca vehement cu vorba; a defăima. [Sil. -și-a]. Din […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: parafoc
PARAFOC, parafocuri, substantiv neutru – Perete refractor care protejează părțile sensibile ale cazanului de abur de acțiunea focului. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “para” + “foc”
Cum se pronunță: paraflacără
PARAFLACĂRĂ, paraflăcări, substantiv feminin – (la motoarele cu autoaprinzătoare) Piesă de protecție a tijei pistonului împotriva acțiunii flăcărilor. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “para” +”flacără”
Cum se pronunță: parafinos
PARAFINOS, parafinoasă (~oși, ~oase), adjectiv – 1. Care conține parafină; cu parafină. 2. Care are aspect de parafină; asemănător cu parafina. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paraffineux”
Cum se pronunță: parafinic
PARAFINIC, parafinică (~ci, ~ce), adjectiv – Care ține de parafină; propriu parafinei. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paraffinique”
Cum se pronunță: parafină
PARAFINĂ, parafine, substantiv feminin – Substanță solidă incoloră, obținută în special din petrol și având diferite întrebuințări (în industria chimică, la impregnarea lemnului, la apretarea țesăturilor etc.) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paraffine”
Cum se pronunță: a se parafina
A SE PARAFINA, pers. 3 se ~ează, verb intranzitiv – (despre pereții țevilor de extracție a petrolului) A se acoperi cu parafină. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paraffiner”
Cum se pronunță: a parafraza
A PARAFRAZA, parafrazez, verb tranzitiv – (enunțuri) A reda prin parafrază; a exprima prin cuvinte proprii. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paraphraser”
Cum se pronunță: sirop
SIROP ~uri substantiv neutru, Soluție concentrată, constând din zahăr și apă sau suc de fructe, întrebuințată la prepararea unor dulciuri, a băuturilor răcoritoare și a unor medicamente. Din fr. sirop. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sirop. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siropos
SIROPOS ~oasă (~oși, ~oase) adj. 1) Care conține sirop; cu sirop. 2) Care are aspect de sirop; asemănător cu siropul. 3) fig. Care produce impresie de artificialitate; dulceag. Din fr.sirop + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sirop. (sursa DEX ’09)
