Articles Tagged: cum se pronunta

SMIORC interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a imita zgomotul făcut de cineva când își suflă nasul). Onomat. Etimologie: Onomatopee  (sursa DEX ’09)

SMIRDAR ~i substantiv masculine, Arbust exotic de munte, cu frunze lucioase și cu flori roșii sau roz, aromate; bujor-de-munte; rododendron. Din. sb. smrdelj, bulg. smradljak. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă smrdelj.  (sursa DEX ’09)

SMIRNĂ ~e substantiv feminin, Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuințări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei]. Din ngr. smirna, sl. smirina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă smirna.  (sursa DEX ’09)

SMOALĂ substantiv feminin, Substanță solidă, de culoare neagră, obținută prin distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxigenarea păcurii, fiind întrebuințată la prepararea asfaltului, ca material izolant etc. [G.-D. smoalei]. Din sl. smola. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smola.  (sursa DEX ’09)

SMOC ~uri, substantiv neutru, Grup de elemente (fire de păr, tulpini de plante, pene etc.) de același fel, care constituie un fascicul. Din sb. smotak. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă smotak.  (sursa DEX ’09)

SMOCHIN ~i substantiv masculin, Arbore exotic cu flori închise într-un receptacul și cu fructe dulci, miezoase și suculente. Din sl. smokina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smokina.  (sursa DEX ’09)

SMÂRDOARE ~ori, substantiv feminin, Ființă urâtă cu aspect respingător; urâciune. Din sl. smrudu + suf. ~oare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smrudu.  (sursa DEX ’09)

SMÂRD ~dă (~zi, ~de) adj., rar (despre persoane) Care nu respectă sau neglijează curățenia; murdar. Din sl. smrudu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smrudu.  (sursa DEX ’09)

SMÂRCOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre terenuri) adj., Care este acoperit cu (multe) smârcuri; mlăștinos; mocirlos; băhnos. Din rus. smruku + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă smruku.  (sursa DEX ’09)

SMÂRC ~uri substantiv neutru, 1) Loc mocirlos, acoperit, de obicei, cu vegetație; mlaștină; baltă. 2) Ochi de apă pe un astfel de loc. Din rus. smruku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă smruku.  (sursa DEX ’09)