VIL, -Ă, vili, -e, adjectiv: (înv.) Care vădeşte lipsă de demnitate şi de loialitate; în stare să inspire dispreţ; josnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vil; limba latină: vilis (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: viking
VIKING, vikingi, substantiv masculin (ist.) 1. (la plural) Populaţie nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII–XII, întreprinzând expediţii în Europa şi America de Nord; 2. Persoană care făcea parte din această populaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Viking (DEX ’09).
Cum se pronunță: vijelios
VEIJELIOS, -OASĂ, vijelioși, -oase, adjectiv 1. Care se caracterizează prin prezenţa vijeliei; cu vijelie; 2. (despre ape) Care curge cu vijelie; 3. (fig.) Care manifestă vervă în vorbe şi în fapte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vijelie + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: vijelie
VIJELIE, vijelii, substantiv feminin: Vânt puternic, însoţit de ploaie cu grindină şi descărcări electrice sau de ninsoare; furtună; vântoasă; vântoaică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitură
VIITURĂ, viituri, substantiv feminin 1. Creştere bruscă a debitului unei ape curgătoare (după o ploaie torenţială sau după topirea unor zăpezi abundente); 2. Depunere (de nămol, pietriş, crengi) care se formează după o revărsare de apă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tură (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitorologie
VIITOROLOGIE, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu metodele de previziune a viitorului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viitor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitorolog
VIITOROLOG, viitorologi, substantiv masculin: Specialist în viitorologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din viitor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitorime
VIITORIME, substantiv feminin (înv.) 1. Viitor; 2. (cu sens colectiv) Totalitate a generaţiilor viitoare; posteritate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: viitor + suf. -ime (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitor II
VIITOR, viitoruri, substantiv neutru 1. (numai singular) Timpul care vine; perioadă care succede prezentului; 2. Situaţie care urmează să existe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: viitor I
VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adjectiv: Care ţine de perioade ce urmează să vină; care va urma după prezent. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a veni + suf. -tor (DEX ’09).
