Cum se pronunță: rânjet

RÂNJET, rânjete, substantiv neutru 1. (la oameni) Zâmbet sarcastic, care descoperă dinţii şi schimonoseşte faţa; 2. (la unele animale) Arătare a dinţilor, însoţită de obicei de sunete caracteristice, vădind o ameninţare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rânjeală, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a rânji + suf. -et (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a răvăși

A RĂVĂȘI, răvășesc, verb 1. (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răscoli; a scotoci; 2. (părul) A împrăştia în toate părţile; 3. (fig.) A supune unor emoţii puternice; a răscoli. Sursa: DEX ’09 Sinonime: deranja, (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a râșni

A RÂȘNI, râșnesc, verb 1. (boabe de cereale) A măcina cu râşniţa; a da la râşniţă; 2. (fig. rar) A preface în bucăţi; a zdrobi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: digera, mistui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din râșniță (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a rășlui

A RĂȘLUI, rășluiesc, verb 1. (lemn, piatră etc.) A prelucra prin desprindere de aşchii; 2. (seminţe) A curăţa de coajă; a decoji; a decortica; 3. pop. (aşezări omeneşti) A şterge de pe faţa pământului; 4. fig. (bunuri materiale străine) A-şi însuşi prin abuz de putere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: razloţiti; limba […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a rânji

A RÂNJI, rânjesc, verb 1. (despre unele animale) A-şi strâmba gura arătându-şi dinţii şi mârâind ameninţător; 2. (despre oameni) A-şi schimonosi faţa într-un râs nefiresc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) a ricana, (reg.) a se târși, (prin Transilv.) a hârgi, a se jimba (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: rănža (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a râni

A RÂNI, rânesc, verb: (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăţa de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafaţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) a râcălui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: rina (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a rândui

A RÂNDUI, rânduiesc, verb 1. (diferite obiecte) A aşeza în rând; a înşira; 2. v. a orândui; 3. (rar) A impune printr-o dispoziţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: aranja, alinia, a rostui, (pop.) a rosti, succeda, institui, orândui, hărăzi (Sursă: Sinonime 2002).  Etimologie: rând + suf. -ui (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →