Articles Tagged: cum se pronunta

RESAC, resacuri, substantiv neutru 1. Întoarcere violentă a valurilor după ce se izbesc de un obstacol; 2. Val produs de acest fenomen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ressac (DEX ’09).

REPUTAȚIE, reputații, substantiv feminin 1. Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă; 2. Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; faimă; slavă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: celebritate, faimă, popularitate, autoritate, nume, renume (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]

REPUTAT, -Ă, reputați, -te, ajdectiv: (rar) Care se bucură de o anumită reputaţie; cu renume; vestit; renumit; slăvit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) reputa (DEX ’09).

REPULSIV, -Ă, repulsivi, -e, adjectiv: (rar) Care produce repulsie; propriu repulsiei; respingător; dezgustător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répulsif (DEX ’09).

REPULSIE, repulsii, substantiv feminin 1. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de cineva sau ceva; repugnanţă; silă; antipatie; scârbă; dezgust; aversiune; 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe de îndepărtare a unui corp (din partea altui corp). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répulsion; limba latină: repulsio, -onis (DEX ’09).

REPUGNANȚĂ, substantiv feminin: (livr.) Sentiment sau sen-zaţie de neplăcere faţă de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répugnance; limba latină: repugnantia (DEX ’09).

REPUGNANT, -Ă, repugnanți, -te, adjectiv: (livr.) Care ţine de repugnanţă; propriu repugnanţei; respingător; dezgustător; scârbos; repulsiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répugnant (DEX ’09).

REPUDIERE, repudieri, substantiv feminin: Acțiunea de a repudia și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: renegare, respingere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a repudia (DEX ’09).

REPUBLICANISM, substantiv neutru: (rar) Concepţie politică care susţine republica ca formă de guvernare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: républicanisme (DEX ’09).

A SE RETRAGE, mă retrag, verb 1. A se întoarce, mergând spre locul de pornire; 2. A se da deoparte; a se duce într-o parte; 3. A pleca, părăsind un loc; 4. (despre armate) A da înapoi în faţa inamicului; 5. A părăsi un domeniu de activitate sau o funcţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- […]