Articles Tagged: cum se pronunta

A SE RETRACTA, se retractează, verb: (despre ţesuturi şi organe) A se mişca înapoi, micşorându-şi mărimea; a se retrage în interior; a se contracta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rétracter; limba latină: retractare (DEX ’09).

A SE RESPECTA, mă respect, verb: A ţine la autoritatea sa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respecter (DEX ’09).

A SE RESORBI, se resoarbe, verb: A dispărea prin resorbţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: absorbi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résorber; limba latină: resorbere (DEX ’09).

A SE RESIMȚI, mă resimt, verb 1. A fi urmărit în continuare suportând efectele; 2. A simţi urmările; a-şi manifesta efectele; a avea urmări; a se răsfrânge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ressentir (DEX ’09).

A SE RESEMNA, mă resemnez, verb: A se împăca (în cele din urmă) cu o situaţie defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résigner (DEX ’09).

A SE REPURTA, mă report, verb: A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reporter (DEX ’09).

A RETRAGE, retrag, verb 1. A face să se retragă; 2. A mişca înapoi; 3. A lua înapoi; 4. A renunţa de a mai prezenta; a înceta de a mai înainta; 5. (opinii împărtăşite anterior) A înceta de a susţine ca nefiind drept; a retracta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a trage (DEX ’09).

A RETRACTA, retractez, verb: (opinii împărtaşite anterior) A înceta de a mai susţine, ca nefiind drept; a retrage. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rétracter; limba latină: retractare (DEX ’09).

A RESPIRA, respir, verb 1. A inspira aer în plămâni şi a-l expira în afară; a răsufla; 2. (fig.) A răspândi în jur; a degaja; a emana. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respirer; limba latină: respirare (DEX ’09).

A RESPINGE, resping, verb 1. (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine; a repudia; 2. (rugăminţi, oferte etc.) A nu consimţi să primească; a nu satisface; a nu admite; a refuza; 3. (duşmani, armate etc.) A sili să se retragă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: respingere (DEX ’09).