SINCLINAL ~e substantiv neutru, geol. Cută concavă a straturilor din scoarța terestră. [Sil. sin-cli-]. Din fr. synclinal. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synclinal. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sinceritate
SINCERITATE substantiv feminin, Caracter sincer; franchețe. [G.-D. sincerității]. Din fr. sincérité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sincérité. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sincer
SINCER ~ă (~i, ~e) adj. (despre persoane) Care nu tăinuiește nimic; dispus să-și exprime gândurile fără a le ascunde; neprefăcut; deschis. Din fr. sincere, it. sincero, lat. sincerus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sincere. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinaxar
SINAXAR ~e substantiv neutru, 1) Carte religioasă care descrie pe scurt viețile sfinților. 2) (în biserica creștină) Calendar în care sunt fixate numele sfinților după zilele anului. Din ngr. sinaxarion. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sinaxarion. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinartroză
SINARTROZĂ ~e substantiv feminin, anat. Articulație fixă între două oase. Din fr. synarthrose. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synarthrose. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinarmonism
SINARMONISM substantiv neutru, Fenomen de limbă care constă în asimilarea progresivă a vocalelor în cadrul unui cuvânt de către vocala primei silabe; armonie vocalică. Din fr. synharmonisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synharmonisme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sindactilie
SINDACTILIE substantiv feminin, Defect congenital, constând în lipirea între ele a degetelor de la mână sau de la picior. Din fr. syndactylie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syndactylie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinarhie
SINARHIE ~i substantiv feminin, Formă de guvernământ în care puterea de stat este repartizată între mai multe persoane. Din fr. synarchie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synarchie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: reproductiv
REPRODUCTIV, -Ă, reproductivi, -e, adjectiv: Care are posibilitatea de a reproduce; care serveşte pentru reproducţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reproductif (DEX ’09).
Cum se pronunță: reproducție
REPRODUCȚIE, reproducții, substantiv feminin 1. (ec.) Reluare continuă a procesului de producţie; 2. (biol.) Proces de perpetuare a speciei prin generare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (biol.) înmulțire, prăsire, prăsit, procreare, reproducere, (înv. și reg.) plodire, (ec.) reproducere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reproduction (DEX ’09).
