Articles Tagged: cum se pronunta

REPRODUCTIBIL, -Ă, reproductibili, -e, adjectiv: Care poate fi reprodus; care se pretează la reproducere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reproductible (DEX ’09).

REPRODUCERE, reproduceri, substantiv feminin 1. v. a (se) reproduce; 2. Operă de artă, care reproduce originalul şi este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; replică; 3. (biol.) Naştere din părinţi a unui urmaş asemănător acestora, ca rezultat al fecundării; 4. (psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, […]

REPROBATOR, -OARE, reprobatori, -oare, adjectiv: Care reprobă; dezaprobator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réprobateur; limba latină: reprobator (DEX ’09).

REPORT, reporturi, substantiv neutru: (cont.) Trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a continua operaţia adunării. Sursa: DEX ’09 Sinonime: reportare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: report (DEX ’09).

REPEZICIUNE, repeziciuni, substantiv feminin: (pop.) Iuţeală cu care se efectuează o acţiune; viteză; rapiditate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: viteză, grabă, sprinteneală, promptitudine (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: repede + suf. -iciune (DEX ’09).

REPEZEALĂ, repezeli, substantiv feminin: Grabă mare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a se rapezi + suf. -eală (DEX ’09).

REPETIȚIE, repetiții, substantiv feminin 1. Reluare a aceloraşi cuvinte, idei, acţiuni; 2. Muncă de pregătire a interpreţilor în vederea unei reprezentaţii în public; 3. Procedeu stilistic care constă în repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: repetare, (înv.) poftorire, […]

REPETENȚIE, repetenții, substantiv feminin: Stare a celui repetent. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) repetență (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: repetent + suf. -ie (DEX ’09).

REPETENT, -Ă, repetenți, -te, adjectiv (și substantiv): Care repetă o clasă sau un an de studii (din cauză că nu a obţinut note de trecere). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Repetent (DEX ’09).

REPERTORIU, repertorii, substantiv neutru 1. Registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea; 2. Totalitate a operelor de artă (piese, compozitii muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic; 3. Ansamblu de roluri sau de bucăţi muzicale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répertoire; limba […]