SERVANT ~ți substantiv masculin, 1) Soldat care deservește o gură de foc. 2) Persoană care efectuează diverse lucrări tehnice într-o instituție. Din fr. servant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză servant. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sevraj
SERVAJ substantiv neutru, (în feudalism) Stare de serv. Din fr. servage, it. Servaggio. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză servage. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinapism
SINAPISM ~e substantiv neutru, Cataplasmă din făină de muștar care se aplică pe părțile bolnave ale corpului în scopuri curative. Din ngr. sinapismós, fr. sinapisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sinapismós. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinantrop
SINANTROP ~i substantiv masculin, Fosilă asemănătoare cu pitecantropul, care prezintă concomitent caractere primitive de maimuță și caractere evoluate de om. [Sil. sin-an-trop] Din fr. sinanthrope. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinanthrope. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinalagmatic
SINALAGMATIC ~că (~ci,~ce) adj. (despre contracte) Care impune obligații reciproce pentru părți. Din fr. synallagmatique, germ. Synallagmatisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synallagmatique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinagogă
SINAGOGĂ ~gi substantiv feminin, Casă de rugăciuni sau templu de cult mozaic. [G.-D. sinagogii]. Din lat. synagoga, ngr. sinagoghí, fr. synagogue. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină synagoga. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serv
SERV ~ă ( ~i, ~e) substantiv masculin și feminin, 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. Din lat. servus. Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: sertar
SERTAR ~e substantiv neutru, 1) Ladă mică la o mobilă care se poate trage în afară. 2) Organ de mașină care, printr-o mișcare de alunecare, deschide și închide secțiunea de acces al unui fluid. Din ngr. syrtari. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă syrtari. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serpentinit
SERPENTINIT substantiv neutru, Rocă metamorfică de culoare verde cu pete, formată, mai ales, din serpentin cu diferite adaosuri și întrebuințată ca îngrășământ agricol și ca material refractar sau decorativ. Din fr. fr. serpentinite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză serpentinite. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serpentin
SERPENTIN substantiv neutru, 1) Mineral de culoare gălbuie sau verde-brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. 2) Piatra semiprețioasă corespunzătoare. Din fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză serpentin. (sursa DEX ’09)
