Articles Tagged: cum se pronunta

SIMULTANEITATE substantiv feminin, Caracter simultan. [G.-D. simultaneității; Sil -ne-i-] Din fr. simultanéite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză simultanéite. (sursa DEX ’09)

SIMULTAN ~ă (~i, ~e) adj. și adverbial (despre evenimente, acțiuni etc.) Care se raportează la același moment temporal; în același timp; concomitent. Din lat. simultaneus, fr. simultane. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină simultaneus. (sursa DEX ’09)

SIMULANT ~tă ( ~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Persoană care simulează (mai ales o boală). Din fr. simuler + suf. ~ant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză simuler. (sursa DEX ’09)

SIMULACRU ~e substantiv neutru, 1) Acțiune simulată. 2) Aparență înșelătoare. 3) Imagine falsă a realității. [Sil. -la-cru]. Din lat. simulacrum, fr. simulacra. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină simulacrum. (sursa DEX ’09)

SIMȚITOR I adv. În mod considerabil; apreciabil. A spori ~ productivitatea muncii. Din lat. sentire + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sentire. (sursa DEX ’09)

SIMȚITOR II ~oare (~ori, ~oare) adj. 1) Care simte; care vădește simțire. 2) Care reacționează ușor la acțiunea factorilor externi; sensibil. Fire ~oare. Din lat. sentire + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sentire. (sursa DEX ’09)

SIMȚIRE ~i substantiv feminin, 1) v. A SIMȚI. 2) Caracter sensibil; sensibilitate. 3) Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; simțământ. 4) Stare în care omul își dă seama de ceea ce se petrece în jur. Fără ~ fără cunoștință. A-și pierde ~ea (sau ~ile) a-și pierde cunoștința; a leșina. A-și veni în ~ (sau […]

SIMȚĂMÂNT simțăminte, substantiv neutru, Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; sentiment. simțământ de frate. simțăminte de iubire. Din lat. sentire + suf. ~mânt. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sentire. (sursa DEX ’09)

SIMȚ ~uri substantiv neutru, 1) Însușire a organismului viu de a recepționa și de a prelucra excitanți externi sau interni sub formă de senzații conștiente. ◊ Organe de ~ organe care recepționează excitațiile din mediul exterior și interior. 2) Capacitate de a înțelege, de a prelucra real un lucru. ~ul responsabilității. ~ul măsurii. ~ul umorului. […]

SIMPTOM ~e substantiv neutru, 1) Fenomen care indică prezența unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. [Sil. simp-tom]. Din ngr. simptoma, lat. symptóma, germ. Symptom, fr. symptom. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă simptoma. (sursa DEX ’09)