Cum se pronunță: gâtiță

GÂTIȚĂ, gâtițe, substantiv feminin, care înseamnă: reg. Parte inferioară a gâtului, cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Beregată, gâtlej. Sursa: DEX ’09 Sinonime: beregată, gâtlej, laringe (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: gât+ -iță (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: gâtar

GÂTAR, gâtare, substantiv neutru, care înseamnă:  Curea lată de la ham care se trece peste greabănul calului, la înhămat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grebănar, hamut, spătar (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Gât+ -ar (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: gât

GÂT, gâturi, substantiv neutru, care înseamnă: 1. (la om și animale) Parte a corpului care unește capul cu trunchiul; 2. (la plural) Persoane curioase, lume interesată; 3. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură; 4. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul. Sursa: DEX ’09 […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: gâscă

Gâscă, gâște , care înseamnă: 1. Pasăre sălbatică sau domestică, înotătoare, de talie mare, având gât şi cioc lung, picioare palmate şi penaj, de obicei, suriu pe spate şi alb pe piept. (Expresia: Asta-i altă gâscă = asta e complet altceva ) sau (A nu strica orzul pe gâşte, adică a nu da un lucru […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: gârniță

GÂRNIȚĂ, gârnițe, substantiv feminin, care înseamnă: Arbore asemănător cu stejarul, dar cu frunzele lungi, fără pețiol (care crește, mai ales, la șes și la poalele munților), folosit în construcții. (Var. gârneață) Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară, sârbă și croată: granica (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: gârneț

GÂRNEȚ, gârneți, substantiv masculin, care înseamnă: 1. Stejar tânăr; 2. Bucată scurtă și groasă de lemn (de stejar); retevei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta : gârniță (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →