Cum se pronunță: zeină

ZEINĂ, zeină: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Proteină care se extrage din grăunţele de porumb. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: zéine (DEX’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zeghe

ZEGHE, zeghi: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Haină lungă şi largă, confecţionată din postav sau din piele de oaie (împodobită cu găitan negru), pe care o purtau ţăranii.2) Ţesătură groasă de lână (de obicei albă) care se producea în gospodăriile ţărăneşti şi din care se confecţionau haine. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt de origine […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zeflemist

ZEFLEMIST, zeflemistă: adjectiv, care înseamnă: Care conţine o zeflemea; pătruns de zeflemea; ironic; batjocoritor. Sursa:DEX’09 , DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din termenul zeflemea, căruia i se adaugă sufixul ~ist (DEX’09).  

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: zeflemist

ZEFLEMIST, zeflemiști: substantiv, gen masculin, care înseamnă: Persoană căreia îi plac zeflemelele. Sursa:DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din termenul zeflemea, căruia i se adaugă sufixul ~ist (DEX’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: reflector

REFLECTOR, reflectoare, substantiv neutru 1. Dispozitiv pentru reflectarea luminii; 2. (tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiaţiile într-o anumită direcţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflecteur (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: reflectometru

REFLECTOMETRU, reflectometre, substantiv neutru: Dispozitiv pentru măsurarea puterii de reflectare a suprafeţei corpurilor prin comparare cu suprafaţa unui corp de referinţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflectometre; limba germană: Reflektometer (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: referitor

REFERITOR, -OARE, referitori, -oare, adjectiv (și adverbial): (urmat de prepoziţia la) Care se referă la…; care se raportează la…; privitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a (se) referi + suf. -tor (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: referință

REFERINȚĂ, referințe, substantiv feminin 1. Informaţie care se referă la o anumită persoană; 2. Lucrare de referință: lucrare (dicţionar, îndrumar etc.) care este consultată în permanenţă; 3. Notă sau indicaţie precisă care se referă la o anumită lucrare; 4. Funcţie de referire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: referire, informație, legătură, raport, relație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]

Vezi cum se pronunță →