A REFECA, refec, verb: (obiecte confecţionate din materiale textile) A înzestra cu un refec; a tivi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reficare (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a (se) reflecta
A (SE) REFLECTA, (mă) reflect, verb I. 1. A face să se reflecte; 2. fig. (gânduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugrăvi; 3. A reda prin mijloace artistice; a oglindi; II. reflexiv 1. (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul […]
Cum se pronunță: a se referi
A SE REFERI, mă refer, verb 1. (despre persoane) A face trimitere; 2. A se alătura printr-un raport; a avea atribuţie; a se raporta. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se raporta, (înv.) a se atinge, a viza (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: referieren; limba franceză: référer (DEX ’09).
Cum se pronunță: zel
ZEL, zeluri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: Străduinţă deosebită (într-o acţiune); râvnă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză: zele, latină: zelus (DEX’09).
Cum se pronunță: zeiță
ZEIȚĂ, zeițe: substantiv, gen feminin, care înseamnă: ) Divinitate la păgâni; zeitate.2) fig. fam. Femeie înzestrată cu însuşiri fizice şi morale excepţionale.3) fig. Femeie foarte frumoasă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din termenul zeu, căruia i se adaugă sufixul ~iţă (DEX’09).
Cum se pronunță: zeciuială
ZECIUIALĂ, zeciuieli: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Impozit anual egal cu a zecea parte din produsul căpătat; desetină; dijmă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zeciui, căruia i se adaugă sufixul ~eală (DEX’09).
Cum se pronunță: reflexivitate
REFLEXIVITATE, substantiv feminin 1. Caracter reflexiv; 2. (rar) Înclinaţie spre meditaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) reflexivism (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: reflexiv + suf. -itate (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflexiv
REFLEXIV, -Ă, reflexivi, -e, adjectiv 1. rar (despre persoane) Care are predispoziţia de a reflecta (mult); înclinat spre reflecţie; 2. Care se răsfrânge. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cugetător, gânditor, meditativ, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflexif; limba germană: reflexiv (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflexie
REFLEXIE, reflexii, substantiv feminin: fiz. (despre unde, sunete, radiaţii etc.) Fenomen de revenire parţială în mediul iniţial după contactul cu alt mediu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fiz) întoarcere, răsfrângere, reflectare, repercutare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reflexio, -onis; limba franceză: réflexion (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflex II
REFLEX, reflexe, substantiv neutru 1. Reacţie adecvată a organismului la o excitaţie; 2. Rază de lumină reflectată; 3. (fig.) Oglindire a unei stări de lucruri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflexe; limba latină: reflexus; limba germană: Reflex (DEX ’09).
