Cum se pronunță: frigorigen

FRIGORIGEN, -Ă, frigorigeni, -e, adjectiv: Care generează frig; producător de frig. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fiz.) refrigerent (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frigorigene (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: frigotehnică

FRIGOTEHNICĂ, substantiv feminin 1. Ramură a tehnicii care se ocupă cu mijloacele de producere a frigului artificial; 2. Tehnică producătoare de frig artificial. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frigotehnique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: friguros

FRIGUROS, -OASĂ, friguroși, -oase, adjectiv: 1. (despre încăperi, haine etc.) Care pierde repede căldura; 2. (despre timp) Care se caracterizează prin prezenţa frigului; cu frig; 3. (despre persoane) Care suportă greu frigul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: geros, răcoros, rece (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: frigorosus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: fringilidă

FRINGILIDĂ, fringilide, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de păsări cântătoare, de talie mică, cu cioc conic, gros şi scurt, cu penaj viu colorat (reprezentanţi: canarul, presura, sticletele etc.); 2. Pasăre din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fringillidés (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: friptă

FRIPTĂ, substantiv feminin, adjectiv: De-a fripta joc de copii în care un jucător trebuie să lovească peste mâini pe altul, care încearcă să le retragă cât mai repede. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a frige (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sclavagism

SCLAVAGISM, substantiv neutru, ist. Formație social-economică bazată pe proprietatea privată a stăpânului asupra mijloacelor de producție și asupra sclavilor. Din fr. sclavagisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sclavagisme. (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sclav

SCLAV, sclavă, ( ~i, ~e ) 1) (în sclavagism), substantiv masculin și feminin, Persoană lipsită de drepturi și de mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; serv. 2) fig. Persoană care se supune cu servilitate voinței altuia; rob. 3) fig. Persoană stăpânită de o patimă; rob. ~ul fumatului. Din lat. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronuță: sciziune

SCIZIUNE, sciziuni, substantiv feminin, Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei. ~ ideologică. [G.-D. sciziunii; Sil. sci-zi-u-]. Din fr. scission. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scission. (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →