POLITEHNIC, politehnică, adjectiv – Care cuprinde sau se referă la mai multe specialități tehnice; Institut Politehnic (și substantivat) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: polytechnique. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză
Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză – boală pulmonară provocată de inhalarea prafului de siliciu vulcanic, care depunându-se în bronhii afectează funcționarea normală a plămânilor. Sursa: Wikipedia
Cum se pronunță: platină
PLATINĂ, substantiv feminin – 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: […]
Cum se pronunță: paralelipipedic
PARALELIPIPEDIC, paralelipipedică, adjectiv – Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: parallélipipédique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: ospitalier
OSPITALIER, ospitalieră, adjectiv – Care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hospitalier. (DEX ’09)
Cum se pronunță: ortografie
ORTOGRAFIE, ortografii, substantiv feminin – Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: orthographia. (DEX ’09)
Cum se pronunță: onorific
ONORIFIC, onorifică, adjectiv – 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: honorifique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: onomatopee
ONOMATOPEE, onomatopee, substantiv feminin – Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: onomatopée. (DEX ’09)
Cum se pronunță: nonconformist
NONCONFORMIST, nonconformistă, adjectiv – (Persoană) care nu acceptă, nu se conformează uzanțelor stabilite, care are convingeri proprii; persoană care dovedește originalitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: non-conformiste. (DEX ’09)
Cum se pronunță: noblețe
NOBLEȚE, substantiv feminin – 1. Calitatea de nobil; rangul sau titlul de nobil; 2. (Rar) Nobilime. 3. Atitudine, însușire morală superioară; 4. Distincție, eleganță. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: noblesse. (DEX ’09)
