Articles Tagged: cum se pronunta

SADISM, sadism: substantiv, gen neutru, care înseamnă 1) Plăcere bolnăvicioasă de a pricinui suferințe altora; cruzime extremă. 2) Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a provoca partenerului suferințe fizice și morale. Din fr. sadisme. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba franceză sadisme. (DEX ’09)

SACRISTIE, sacristii: substantiv, gen feminin, care înseamnă (in biserica catolică) Încăpere unde se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. [G.-D. sacristiei; Sil. sa-cris-]. Din lat. sacristia, fr. sacristie. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latinăsacristia. (DEX ’09)

SACRILEGIU, sacrilegii, substantiv, gen neutru, care înseamnă Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu]. Din lat. sacrilegium, fr. sacrilege. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sacrilegium. (DEX ’09)  

SACRILEG, sacrilegă (~ gi, ~ge) și substantiv al livr. care înseamnă Care comite un sacrilegiu. Din lat. sacrilegus, fr. sacrilege Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sacrilegus. (DEX ’09)

SACRIFICIU, sacrificii: substantiv, gen feminin, care înseamnă 1) Renunțare voluntară la un lucru scump in favoarea cuiva sau pentru realizarea unui scop; jertfă. 2) Ofrandă adusă divinității după un anumit ritual. [Sil. sa-cri-fi-ciu]. Din lat. sacrificium, fr. sacrifice. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sacrificium. (DEX ’09)  

SACRIFICATOR, sacrificatori: substantiv, gen masculin, care înseamnă (în antichitate) Preot care oficia ritualul de sacrificare a jertfei aduse divinității. Din fr. sacrificateur. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba franceză sacrificateur. (DEX 09)      

SACRIFICABIL, sacrificabilă (~i, ~e), rar: cuvânt care înseamnă Care poate fi sau urmează să fie sacrificat. Din lat. sacrificare + suf. ~ bil. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sacrificare. (DEX ’09)  

SACRAMENTAL, sacramentală (~i, ~e), rel.: cuvânt care înseamnă Care ține de sacrament; propriu sacramentelor. Din lat. sacramentalis; fr. sacramental; germ. sakramental. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sacramentalis. (DEX ’09)  

SACRAMENT, sacramente: substantiv, gen neutru, care înseamnă (în religia catolică) Fiecare dintre cele șapte taine sfinte. Din lat. sacramentum, germ. sakrament, fr. sacrement. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sacramentum. (DEX ’09)  

SACRAL I, sacrală I (~i, ~e): anat., care înseamnă Care ține de sacaru; propriu osului sacru. [Sil. sa-cral]. Din germ, sakral. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba germană sakral. (DEX ’09)