Cum se pronunță: sacou

SACOU, sacouri: substantiv, gen neutru, care înseamnă Haină bărbătească ușoară, fără căptușeală, purtată peste cămașă. Din germ. sakko. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba germană sakko. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sacoșă

SACOȘĂ, sacoșe: substantiv, gen feminin, care înseamnă Sac mic sau plasă pentru cumpărături.[G.-D. sacoșei]. Din fr. sacoche. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba franceză sacoche. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sacerdoțiu

SACERDOȚIU, sacerdoții: substantiv, gen neutru livr., care înseamnă 1) Funcția de sacerdot. 2) Totalitate a sacerdoțilot; cler. Din lat. sacerodotium. Sursa DEX 09 Etimologie Cuvânt provenit din limba: limba latină sacerodotium. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sacerdotal

SACERDOTAL, sacerdotal~ă (~i, ~e): cuvânt care înseamnă Care ține de sacerdoți; propriu sacerdoților. Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba franceză sacerdotal. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sacerdot

SACERDOT, sacerdoți: substantiv, gen masculin livr., care înseamnă Personă care are dreptul să oficieze actele cultului religios. Din lat. sacerdos, ~otis, it. sacerdote. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sacerdos, ~otis. (DEX ’09)      

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sacâz

SACÂZ, sacâzuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă Produs care rămâne dupa înlăturarea terebentinei din rășina de conifere și care are întrebuințări în industria hârtiei, a lacurilor etc.; colofoniu. Din turc. sakiz. Sursa DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba turcă (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ranfluare

RANFLUARE, ranfluări, substantiv feminin: Operaţie de ridicare la suprafaţă a unei nave scufundate şi de repunere în stare de plutire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: renflouer (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: panaș

PANAȘ, panașuri, substantiv neutru înv. – Smoc de pene colorate, folosit ca podoabă la un acoperământ pentru cap (pălărie, chipiu, coif etc.). (Pl. și panașe) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panache”

Vezi cum se pronunță →