A JURA, jur: verb tranzitiv, care înseamnă: 1) A promite prin jurământ. a jura fidelitate. 2) (probitatea unor depoziții, mărturii) A confirma la judecată prin juramânt. 3) pop. (despre persoane) A ruga cu multă stăruință; a implora; a conjura. 2. verb intranz. A presta un jurământ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a jupui
A JUPUI, jupoi: verb tranzitiv, care înseamnă: 1) (despre animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (despre arbori, plante) A curăța de coaja; a coji. 3) fig. (despre persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: zeflemitor
ZEFLEMITOR, zeflemitoare: adjectiv, care înseamnă: ZEFLEMIST – Care conţine o zeflemea; pătruns de zeflemea; ironic; batjocoritor. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din termenul zeflemea, căruia i se adaugă ~ist (DEX’09).
Cum se pronunță: rapel
RAPEL, rapeluri, substantiv neutru 1. Readucere la starea iniţială a unei piese sau a unui sistem tehnic; 2. (med.) Revaccinare făcută cu scopul de a prelungi imunitatea obţinută printr-o vaccinare anterioară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rappel (DEX ’09).
Cum se pronunță: rapăn
RAPĂN, substantiv neutru 1. Boală contagioasă a pielii, asemănătoare cu râia, frecventă la animale (mai rar la oameni), cauzată de o ciupercă parazită; 2. Strat de murdărie pe piele; 3. Boală a plantelor agricole care se manifestă prin apariţia unor cruste pe ţesuturi, încetinind sau oprind creșterea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: rapacitate
RAPACITATE, substantiv feminin: (livr.) Caracter rapace; lăcomie; cupiditate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rapacité; limba latină: rapacitas, -atis (DEX ’09).
Cum se pronunță: rapace
RAPACE, rapaci, adjectiv (livr.) 1. Care caută să se îmbogăţească cu orice preţ; foarte lacom de câstig; răpitor; 2. (fig.) Care tinde să cuprindă tot mai mult şi mai repede; orientat spre învăluire totală şi rapidă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: aprig, apucător, hrăpăreț, lacom, nesătul, prădalnic, răpitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: ranversare
RANVERSARE, ranversări, substantiv feminin 1. v. a ranversa; 2. Figura acrobatică efectuală de un avion în zbor, când îşi schimbă direcţia cu 180 grade, întorcându-se pe o aripă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a ranversa (DEX ’09).
Cum se pronunță: ranunculacee
RANUNCULACEE, ranunculacee, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de plante erbacee cu tuberculi sau rizomi, cu frunze alterne, crestate sau întregi, şi cu flori hermafrodite, aşezate în vârful ramurilor (reprezentanţi: bujorul, dediţelul, nemţişorul etc.); 2. Plantă din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: renonculacées (DEX ’09).
Cum se pronunță: rantie
RANTIE, rantii, substantiv feminin: Haină bărbătească lungă şi largă, purtată, mai ales de clerici, peste îmbrăcăminte, ca o manta. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) mantie, buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, scutec, zdreanță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
