RACLAJ, raclaje, substantiv neutru (med.): Intervenţie chirurgicală constând în curăţarea suprafeţei mucoaselor de ţesuturi bolnave; chiuretaj. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: raclage (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: raclă
RACLĂ, racle, substantiv feminin (pop.) 1. Ladă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; sicriu; coşciug; 2. Cutie de lemn cu capac în care se păstrează unele produse alimentare; 3. Ladă de lemn ornamentată în care se păstrează hainele; 4. Despărţitură a unui hambar (unde se ţin cerealele, fânul etc.) Sursa: DEX […]
Cum se pronunță: paieric
PAIERIC, paierice, substantiv neutru – Semn grafic în scrierea cu alfabet chirilic, de obicei fără valoare, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare, în poziție neintensă. Sursă: DEX ’09 Etimoligie: cuvânt provenit din limba slavă “pajerițiku”
Cum se pronunță: paic
PAIC, substantiv neutru – Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor românești. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “peyk”
Cum se pronunță: paiațărie
PAIAȚĂRIE, paiațării, substantiv feminin – 1. Comicărie executată de o paiață (pe scenă). 2. Reprezentație lipsită de valoare (artistică). 3. Comportare ridicolă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “paiață” + sufixul “~ărie”
Cum se pronunță: paiață
PAIAȚĂ, paiațe, substantiv feminin – 1. Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; saltimbanc; măscărici. 2. Păpușă având înfățișarea unui astfel de actor. 3. fig. Persoană lipsită de seriozitate, ridicolă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paillasse” și din limba germană “Paiazze”
Cum se pronunță: paiantă
PAIANTĂ, paiante, substantiv feminin – 1. Schelet (din două rânduri) de lemn umplut cu material de construcție, care alcătuiește peretele unei clădiri. 2. Perete construit dintr-un astfel de schelet. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “payanda”
Cum se pronunță: magnezian
MAGNEZIAN, magneziană, adjectiv – (Chimie) Magnezic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: magnésien (DEX ’09)
Cum se pronunță: magnetron
MAGNETRON, magnetroane, substantiv neutru – Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: magnétron (DEX ’09)
Cum se pronunță: magnetou
MAGNETOU, magnetouri, substantiv neutru – Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru aprinderea carburantului la anumite motoare cu aprindere electrică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: magnéto (DEX ’09)
