FURUNCULOS, -OASĂ, furunculoși, -oase, adjectiv 1. Care are furuncule; cu furuncule; 2. Care are aspect de furuncul; asemănător cu furunculul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: furuncul + suf. -os (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: furuncul
FURUNCUL, furuncule, substantiv neutru: Inflamaţie purulentă a pielii şi ţesutului subcutanat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) buboi, (reg.) furnicel, (Transilv.) paisăc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: furunculus; limba franceză: furoncle (DEX ’09).
Cum se pronunță: furtunos
FURTUNOS, -OASĂ, furtunoși, -oase, adjectiv 1. Care se caracterizează prin prezenţa furtunii; cu furtună; 2. (fig.) Care se manifestă ca o furtună; ca o furtună. Sursa: DEX ’09 Sinonime: viforos, vijelios, (rar) viforatic, (pop.) viforât, (reg.) vifornic, vântos, vânturos, (înv.) furtunatic, tempestuos, dezlănțuit, impetuos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: furtună + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: furtună
FURTUNĂ, furtuni, substantiv feminin 1. Vânt puternic însoţit (uneori) de ploaie, grindină şi descărcări electrice; vântoasă; vântoaică; vijelie; 2. (fig.) Stare de nelinişte puternică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: furtúna (DEX ’09).
Cum se pronunță: furtunatic
FURTUNATIC, -Ă, furtunatici, -e, adjectiv 1. (despre fenomene atmosferice) Care are caracter de furtună; 2. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte intensitate şi lipsă de logică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: furtunos, viforos, vijelios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: furtună + suf. -atic (DEX ’09).
Cum se pronunță: furtunar
FURTUNAR, furtunari, substantiv masculin: Pasăre marină de talie medie, care zboară foarte repede; pasărea furtunii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: furtună + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: furtun
FURTUN, furtunuri, substantiv neutru: Tub flexibil de cauciuc sau de material plastic, care serveşte la transportarea fluidelor la distanţe. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Transilv.) șloag, (înv.) tulumbă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: hortum (DEX ’09).
Cum se pronunță: furtiv
FURTIV, -Ă, furtivi, -e, adjectiv (livr.): Care se efectuează pe furiş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: furtif; limba latină: furtivus (DEX ’09).
Cum se pronunță: furtișag
FURTIȘAG, furtișaguri, substantiv neutru: (înv.) Furt de lucruri mărunte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fam.) găinărie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: furt + suf. -işag (DEX ’09).
Cum se pronunță: furt
FURT, furturi, substantiv neutru: Delict constând în însuşirea (pe ascuns) a unor lucruri străine; hoţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: furat, furătură, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tâlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tâlhărășug (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: furtum (DEX ’09).

