lanternou, lanternouri, substantiv neutru, 1. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă. 2. Turn cu colonete așezat în vârful unui dom, al unui edificiu. Sursa: DEX ’09 sinonime: lanternă luminator etimologie: limba franceză lanterneau
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: lanternă
lanternă, lanterne, substantiv feminin, 1. Felinar, 1.2. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 1.3. Lampă de semnalizare montată pe acoperiș. 1.4. Lampă mică cu […]
Cum se pronunță: lantanidă
lantanidă, lantanide, substantiv feminin, 1. (la) plural Nume dat mai multor elemente chimice (cincisprezece elemente cu numărul atomic între 57 și 71) care fac parte din grupa pământurilor rare. 1.1. (la) singular Element chimic aparținând acestei grupe. Sursa: DEX ’09 etimologie: limba franceză lanthanide
Cum se pronunță: exteritorial
EXTERITORIAL, exteritorială (~i, ~e), adjectiv – (despre persoane diplomatice) Care, aflându-se pe teritoriul unei țări străine, se supune legilor țărilor sale. Drept ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “exterritorial”, din limba rusă “eksterritorial’nâi” și din limba germană “Exterritorial”
Cum se pronunță: exterior
1. EXTERIOR, exterioare, substantiv neutru – 1. Partea de dinafară a unui obiect (și spațiul care-l înconjoară). 2. Aspect al unei persoane (ținuta, îmbrăcămintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exterior” și din limba franceză “extérieur” 2. EXTERIOR, exterioară (~ori, ~oare), adjectiv – 1. Care este […]
Cum se pronunță: extenuat
EXTENUANT, extenuantă (~ți, ~te), adjectiv – Care extenuează; epuizant; istovitor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “extenuans, ~ntis” și din limba franceză “exténuant”
Cum se pronunță: extensor
1. EXTENSOR, extensoare (~ori, ~oare), adjectiv și substantiv – (despre mușchi) Care contribuie la întinderea unor părți ale corpului, în special a membrelor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extenseur” 2. EXTENSOR, extensoare, substantiv neutru – Aparat sportiv folosit la antrenarea mușchilor (în special cei ai brațelor), constând din arcuri, resorturi sau […]
Cum se pronunță: extensiv
EXTENSIV, extensivă (~i, ~e), adjectiv – Care are proprietatea de a se extinde. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extensif”
Cum se pronunță: extensiune
EXTENSIUNE, extensiuni, substantiv feminin – 1. v. A EXTINDE și A SE EXTINDE. 2. med. Mișcare prin care un membru se întinde sau se alungește (în caz de luxație sau de fractură). 3. lingv. Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. (G.-D. extensiunii; Sil. -si-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină […]
Cum se pronunță: extensibilitate
EXTENSIBILITATE, substantiv feminin – Caracter extensibil. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extensibilité”
