Articles Tagged: cum se pronunta

FUNEST, -Ă, funești, -ste, adjectiv: 1. Care are consecinţe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; fatal; 2. Care evocă ideea morţii; care suscită o tristeţe profundă; plin de o tristeţe sumbră; funebru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: funeste; limba latină: funestus (DEX ’09).

FUNERAR, -Ă, funerari, -e, adjectiv: 1. Care ţine de procesul înmormântării unei personalităţi; de înmormântare; mortuar; funebru; 2. Care ţine de un mort; referitor la un mort. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: funéraire; limba latină: funerarius (DEX ’09).

FUNERALII, substantiv neutru: (plural) Ceremonie fastuoasă de înmormântare a unei personalităţi; ceremonie funebră. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: funerailles; limba latină: funeralia (DEX ’09).

FUNEBRU, -Ă, funebri, -e, adjectiv 1. Care ţine de procesul înmormântării unei personalităţi; de înmormântare; mortuar; funerar; 2. Care evocă ideea morţii; care suscită o tristeţe profundă; plin de o tristeţe sumbră; funest. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: funebre; limba latină: funebris (DEX ’09).

FUNDUC, funduci, substantiv masculin: (înv.) Monedă turcească de aur (cu circulaţie şi în Moldova). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) funducliu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: findik (DEX ’09).

FUNDĂTURĂ, fundături, substantiv feminin 1. Drum închis la un capăt (care întrerupe continuitatea circulaţiei); 2. Parte a unei localităţi aflată departe de centru; 3. Localitate izolată, aflată într-un loc adâncit, închis de jur împrejur (de păduri, dealuri etc.); 4. Loc în adâncul unei păduri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: alee (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a [în]funda + […]

FUNDĂTOARE, fundători, substantiv feminin: Fiecare dintre cele două piese de lemn care astupă capetele coşului unei căruţe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fund + suf. -ătoare (DEX ’09).

FUNDAȚIE, fundații, substantiv feminin: 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc; 2. Totalitate a fondurilor donate de cineva pentru crearea sau asigurarea functionării unor instituţii; 3. Instituţie creată pe baza acestor fonduri. Sursa: DEX ’09 […]

FUNDAȘ, fundași, substantiv masculin: Jucător care face parte din linia de fund (a unei echipe de fotbal, de rugbi etc.) şi îndeplineşte funcţii de apărător al porţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (sport) apărător, stoper, (ieșit din uz) bec (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fund + suf. -aş (DEX ’09).

FUNDAMENTAL, -Ă, fundamentali, -e, adjectiv 1. Care ţine de fundament; propriu fundamentului; 2. Care este de primă importanţă; foarte important; primordial; cardinal; substanţial; principal. Sursa: DEX ’09 Sinonime: esențial, elementar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fondamental; limba latină: fundamentalis (DEX ’09).