Articles Tagged: cum se pronunta

MAGNETISM, substantiv neutru – 1. Proprietate fizică fundamentală a materiei, care se manifestă ca o formă specifică de interacțiune între curenții electrici, între curenții electrici și magneți sau între magneți. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: magnétisme. (DEX ’09)

MAGNETIC, magnetică, adjectiv – (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: magnétique. (DEX ’09)

MAGNAT, magnați, substantiv masculin – 1. Mare proprietar de capital industrial și financiar. 2. Mare latifundiar maghiar sau polonez. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: magnatus. (DEX ’09)

MAGNALIU, substantiv neutru – Aliaj ușor de aluminiu foarte rezistent la coroziune, întrebuințat în aeronautică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: magnalium. (DEX ’09)

A MAGNETIZA, magnetizez, verb – 1. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: magnétiser. (DEX ’09)