Articles Tagged: cum se pronunta

EXPONENȚIAL, exponențială (~i, ~e), adjectiv (matematică) – Care conține drept exponent o necunoscută sau o variabilă. Ecuație ~ă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “exponentiel”

EXPONENT, exponentă (~ți, ~te), substantiv masculin și feminin – 1. Persoană sau grup social care reprezintă și susține ideile și interesele unei colectivități. 2. mat. Simbol plasat în partea dreaptă de sus a unei expresii numerice sau algebrice pentru a indica puterea la care trebuie ridicată cantitatea dată. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din […]

EXPONAT, exponate, substantiv neutru – Obiect expus într-un muzeu sau într-o expoziție. Surs: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba rusă: “eksponat”

EXPLOZIV, explozivă (~i, ~e), adjectiv și adjectiv substantival – Care poate exploda; explozibil. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “explosif”

EXPLOZIE, explozii, substantiv feminin – 1. Reacție fizico-chimică produsă brusc și violent prin descompunerea unei substanțe explozive sau prin expansiunea unui gaz, însoțită de o bubuitură puternică. 2. fig. Manifestare bruscă (deseori neașteptată, violentă) și de scurtă durată a unei acțiuni sau a unui sentiment. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “explosio, […]

EXPLOZIBIL, explozibile, substantiv neutru – Substanță care poate exploda; exploziv. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “explosible”

EXPLORATOR, exploratoare (~ori, ~oare), substantiv masculin și feminin – Persoană care explorează ținuturi necunoscute sau puțin cunoscute. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “explorator, ~oris” și din limba franceză “explorateur”

EXPLOATAȚIE, exploatații, substantiv feminin – 1. Întreprindere care exploatează terenuri, mine, păduri etc. 2. Teren, pădure etc., care se află în exploatarea unei asemenea unități. (Sil. ex-ploa-ta-ți-e) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exploitation”

EXPLICIT, explicită (~ți, ~te), adjectiv – 1 și adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar si nu lasă nici un dubiu. 2. (despre persoane) Care se exprimă clar și fără echivocuri. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “explicitus” și din limba franceză “explicite”

EXPLICATIV, explicativă (~i, ~e), adjectiv – Care explică. *Dicționar ~ dicționar care explică sensul cuvintelor. (Sil. ex-pli-ca-tiv) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “explicatif”