ADVERB, adverbe, substantiv neutru Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adverbe și adverbium (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: adventiv
ADVENTIV, -A, adventivi, -e, adjectiv 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte țări sau continente şi care s-a răspândit fără a fi cultivat. 2. (Despre ţesuturi, organe) Care se dezvoltă în alte locuri decât cele obişnuite, normale etc. Rădăcină adventivă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părti ale plantei. Mugure adventiv = mugure care […]
Cum se pronunță: adventist
ADVENTIST, -A, adventişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparține adventismului, privitor la adventism. 2. S.m. şi f. Adept al adventismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile engleză și franceză: adventist și adventiste (DEX ’09).
Cum se pronunță: adventism
ADVENTISM substantiv neutru Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creştină care predică a doua venire” apropiată a lui Hristos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile engleză și germană: adventism și adventismus (DEX ’09).
Cum se pronunță: adventice
ADVENTICE substantiv feminin Foiţă externă care înveleşte arterele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: adventice (DEX ’09).
Cum se pronunță: advent
ADVENT, adventuri, substantiv neutru Perioadă de patru săptămâni înainte de Crăciun la catolici. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: avent și adventus (DEX ’09).
Cum se pronunță: advecție
ADVECȚIE, advecții, substantiv feminin Mişcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: advection (DEX ’09).
Cum se pronunță: adus
ADUS, -Ă, aduşi, -se, adjectiv Aplecat, încovoiat. – V. aduce. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: adunătură
ADUNĂTURĂ, adunături, substantiv feminin 1. Grup format prin adunarea la un loс a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură.- Aduna + suf. -ătură. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: ad valorem
AD VALOREM locuțiune adverbială (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. Etimologie: expresie latinească. Sursa: DEX ’09
