Articles Tagged: cum se pronunta

AED, aezi, substantiv masculin Poet epic recitator şi cântăreţ în Grecia antică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aède (DEX ’09).

ADVON, advoane, substantiv neutru Tinda dinăuntru a unei biserici creştine. Sursa: DEX ’09

ADVERTISING substantiv neutru Totalitatea procedeelor prin care un mesaj (un produs, un serviciu, o idee etc.) este promovat către public; publicitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: advertising (DEX ’09).

ADVERSITATE, adversităţi, substantiv feminin Împrejurare potrivnică cu care cineva are de luptat; dificultate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adversité și adversitas (DEX ’09).

ADVERSATIV, -A, adversativi, -e, adjectiv Care exprimă o opoziţie. Propoziţie adversativă = propoziție care exprimă o opoziţie față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propozitie adversativă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adversatif și adversativus (DEX ’09).

ADVERSAR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin şi feminin Persoană care face concurenţă, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. (Sport) Partener de întrecere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adversaire și adversarius (DEX ’09).

ADVERS, -Ă, adverşi, -se, adjectiv Aşezat în faţă, opus; fig. potrivnic, ostil, duşmănos. Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. Fig. Potrivnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adverse și adversus (DEX ’09).

ADVERBIAL, -A, adverbiali, -e, adjectiv (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adverbial și adverbialis (DEX ’09).

AERISI, aerisesc, verb IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer¹ (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer¹. Refl. A ieşi afară pentru a respira aer¹ proaspăt; a se răcori. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: aériso (DEX ’09).

AERA, aerez, verb I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérer (DEX ’09).