A SE FRĂSUI, mă frăsuiesc, verb 1. (fam.) A plânge, văicărându-se; 2. A se agita fără rost. Sursa: DEX ’09 Sinonime: boci, căina, chinui, consuma, frământa, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: frasuvaty (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a se frământa
A SE FRĂMÂNTA, mă frământ, verb 1. A se mişca încolo şi încoace (din neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se agita; 2. fig. A fi cuprins de nelinişte; a se îngrijora; a se agita; a se nelinişti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se chinui, a se consuma, a se zbate, a […]
Cum se pronunță: a fraterniza
A FRATERNIZA, fraternizez, verb 1. (despre persoane sau colectivităţi) A intra în relaţii fraterne (unul cu altul); a face act de fraternitate (unul cu altul); 2. (despre militari sau unităţi militare) A înceta ostilităţile (protestând împotriva unui război nedrept). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se înfrăţi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: […]
Cum se pronunță: a frământa
A FRĂMÂNTA, frământ, verb 1. (aluat, lut etc.) A amesteca îndelung, apăsând (pentru a obţine o masă omogenă); 2. (mintea) A supune unui efort (pentru a rezolva o problemă grea); 3. fig. A supune unei acţiuni din afară, făcând să se amestece; 4. A face să se frământe. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a plămădi, (reg.) […]
Cum se pronunță: a exorciza
A EXORCIZA, exorcizez, verb tranzitiv – (cuvinte magice, rugăciuni sau descântece) A pronunța pentru a alunga diavolul și duhurile rele. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exorcisare” și din limba franceză “exorciser”
Cum se pronunță: lamelar
lamelar, –ară, lamelari, adjectiv, 1. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. Sursa: DEX ’09 sinonime: lamelat lamelos etimologie: limba franceză lamellaire
Cum se pronunță: a lamela
lamela, lamelez, verb, 1. tehnică A prelucra un material în lamele. Sursa: DEX ’09 etimologie: lamelă
Cum se pronunță: țiplă
ȚIPLĂ, țiple, substantiv feminin înv. – Membrană subțire și transparentă, obținută din bășica sau intestinele unor animale, care avea diferite întrebuințări (înlocuia geamul la ferestre, servea la închiderea ermetică a borcanelor etc.). *A se ține într-o ~ (a se ține foarte slab). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba neogreacă “tsípa” și din limba […]
Cum se pronunță: țipirig
ȚIPIRIG, substantiv neutru pop. – Substanță albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuințată, mai ales, la lipirea metalelor; clorură de amoniu. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută
Cum se pronunță: țipător
ȚIPĂTOR, țipătoare (~ori, ~oare), adjectiv – 1. (despre voce) Care are o sonoritate puternică și neplăcută; ascuțit și intens în același timp; strident. 2. fig. (despre culori) Care are o nuanță prea vie; bătător la ochi; aprins; strident. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țipa” + sufixul “~tor”
