Cum se pronunță: țipătoare

ȚIPĂTOARE, țipători, substantiv feminin – rar Fluier folosit de vânători pentru a imita glasul păsărilor și al animalelor, ademenindu-le. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt compus din “a țipa” + sufixul “~ătoare”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țipăt

ȚIPĂT, țipete, substantiv neutru – Strigăt puternic (scos de om sau de unele animale); răcnet; răget. ~ ascuțit. Sursă: DEX  ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țipa” + sufixul “~ăt”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țipar

ȚIPAR, țipari, substantiv masculin – Pește dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți; chișcar. ~ de mare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ținută

ȚINUTĂ, ținute, substantiv feminin – 1. Poziție a corpului; fel de a ține corpul; poză. 2. Mod de a se purta; manieră; conduită; comportament. 3. Modalitate de a se îmbrăca. 4. Ansamblu de haine ce constituie un mod specific de a se îmbrăca. ~ de sărbătoare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “ținut”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a țistui

A ȚISTUI, țistuiesc, verb – 1. intranz. 1. A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul “țist!”. 2. rar (despre gloanțe) A produce un sunet ascuțit și intens, străbătând aerul; a țiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țist” + sufixul […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a țipa

A ȚIPA, țip – verb intranzitiv – 1. (despre ființe) A scoate țipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută

Vezi cum se pronunță →