Cum se pronunță: Socrate

Socrate (aproximativ 470 î.Hr. – 399 î.Hr.) a fost un filozof grec din Atena, considerat părintele filozofiei occidentale. Cunoscut pentru metoda sa de investigare bazată pe întrebări și dialoguri, Socrate nu a lăsat în urmă scrieri proprii — tot ce știm despre gândirea sa vine din relatările discipolilor săi, în special Platon și Xenofon. O […]

Vezi cum se pronunță →

cum se pronunță: ZĂBRANIC

ZĂBRANIC, zăbranice: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Ţesătură fină de mătase, de borangic sau de lână, de culoare neagră.2) Văl dintr-o astfel de ţesătură, care se poartă de către femei pe cap sau se atârnă la casă în semn de doliu; văl de doliu. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie : Cuvânt provenit din limba bulgară […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: Platon

Platon (născut aproximativ în 427 î.Hr. – decedat în 347 î.Hr.) a fost un filozof grec antic, unul dintre cei mai importanți gânditori ai lumii occidentale. Elev al lui Socrate și profesor al lui Aristotel, Platon a fondat Academia din Atena, prima instituție de învățământ superior din Europa. O curiozitate despre el: numele său real […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: Seneca

Lucius Annaeus Seneca, cunoscut în general ca Seneca sau Seneca cel Tânăr, a fost un filozof stoic, scriitor, dramaturg și om de stat roman, născut în anul 4 î.Hr. la Corduba (în Hispania Romană, azi Córdoba, Spania) și decedat în 65 d.Hr. Este una dintre cele mai importante figuri ale stoicismului roman și un influent […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: exil

EXIL, exiluri, substantiv neutru – 1. Măsură represivă constând în expulzarea din țară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată față de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2. Situație a unei persoane supuse unei asemenea măsuri represive. 3. Plecare benevolă a unei persoane. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: exigență

EXIGENȚĂ, exigențe, substantiv feminin – 1. Caracter exigent. 2. Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerință. (G.-D. exigenței) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exigentia” și din limba franceză “exigence”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: exigent

EXIGENT, exigentă (~ți, ~te), adjectiv – 1. (despre persoane și despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. 2. Care manifestă grijă sporită și corectitudine în îndeplinirea anumitor obligații sau în realizarea lucrurilor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exigens, ~ntis” și din limba franceză “exigeant”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: exhibiție

EXHIBIȚIE, exhibiții, substantiv feminin – 1. Expunere demonstrativă a unor lucruri în public, pentru a trezi admirația. 2. la pl. Jonglerii la circ. (G.-D exhibiției) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exhibitio, ~onis” și din limba franceză “exhibition”

Vezi cum se pronunță →