Articles Tagged: cum se pronunta

FLAȘNETAR, flașnetari, substantiv masculin: Muzicant (ambulant) care cântă la flaşnetă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: flaşnetă + suf. -ar (DEX ‘09).

FLAȘNETĂ, flașnete, substantiv feminin: Instrument muzical portativ, asemănător cu o orgă mică, acţionat cu o manivelă şi folosit de muzicanţii ambulanţi. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (muz.) caterincă, minavet (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Flaschnett (DEX ‘09).

FLASH, flash-uri, substantiv neutru [pr.: fleş] 1. Lumină puternică, de scurtă durată, produsă de un tub electric în procesul de fotografiere; 2. Informaţie importantă transmisă cu prioritate. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: flash (DEX ‘09).

FLASC, -Ă, flasci, -ce, adjectiv 1. Care este lipsit de consistenţă; moale; 2. fig. Care este lipsit de vigoare, de forţă, de energie; 3. (despre corpuri solide) Care este lipsit de rezistenţă la încovoiere, răsucire etc. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fleșcăit, moale, puhav (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flasque (DEX ‘09).

FLANȘĂ, flanșe, substantiv feminin: Piesă plată care serveşte la îmbinarea etanşă a altor piese. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: bridă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Flansche (DEX ‘09).

FLANELĂ, flanele, substantiv feminin 1. Ţesătură de bumbac sau de lână, moale, pufoasă şi călduroasă, folosită pentru confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte; 2. la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături; 3. Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămaşă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: jerseu, pulover (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]

FLĂMÂND, -Ă, flămânzi, -de, adjectiv 1. (şi substantival) Care are senzaţia de foame; căruia îi este foame; 2. (fig. fam.) Care este dornic de ceva. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: flămânzit, înfometat, nemâncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ‘09).

FLĂCĂUAN, flăcăuani, substantiv masculin: Flăcău mai tânăr (luat în raport cu alţi flăcăi). Sursa: DEX ‘09 Etimologie: flăcău + suf. -an (DEX ‘09).

FLĂCĂU, flăcăi, substantiv masculin: Tânăr neînsurat; fecior; cavaler. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fecior, tânăr, (pop. și fam.) june (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: chlakŭ (DEX ‘09).

FLĂCĂRAIE, substantiv feminin 1. Flacără mare; 2. la pl. Flăcări care apar uneori în locuri mlăştinoase prin arderea hidrogenului degajat de substanţele organice în descompunere. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: vâlvătaie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: flacără + suf. -aie (DEX ‘09).