Cum se pronunță: macromicetă

MACROMICETĂ, macromicete, substantiv feminin – 1. (La pl.) Grup de ciuperci mari, diferit colorate, formate în general din picior și pălărie. 1.1 (și la sg.) ciupercă din acest grup. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: macromycètes. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: macrofotografie

MACROFOTOGRAFIE, macrofotografii, substantiv feminin – Fotografie făcută cu aparatură specială pentru obținerea unor imagini statice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul liber este greu de făcut sau imposibilă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: macrophotographie. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: macrofilmare

MACROFILMARE, macrofilmări, substantiv feminin – Filmare cu aparatură specială pentru obținerea unor imagini dinamice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul liber este greu de făcut sau imposibilă. Sursa: DEX ’09

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: macrofag

MACROFAG, macrofage, substantiv neutru – Fagocit mare capabil să înglobeze și să digere bacteriile, resturile de celule și alte particule eterogene sau toxice pentru organism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: macrophage. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: macroelement

MACROELEMENT, macroelemente, substantiv neutru – Element chimic necesar organismelor în doze mari, având în general în corp o concentrație de peste 0,01%. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: macroelement. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: Carol Davila

Carol Davila, pe numele de naștere Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila) (n. 1828, Parma, Ducatul Parmei – d. 24 august 1884, București, România) a fost un medic și farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române (2003).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țambal

ȚAMBAL, țambale, substantiv neutru – 1. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. Sursa: DEX ’09

Vezi cum se pronunță →