TÂFNOS, țâfnoasă (~oși, ~oase), adjectiv – pop. 1) Care are țâfne. 2) Care se supără ușor; supărăcios. 3) Care manifestă mândrie neîntemeiată. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt compus din “țâfnă” + sufixul “~os”
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a țâfni
A ȚÂFNI, țâfnesc, verb intranzitiv – pop. 1) (despre persoane) A expira brusc și cu putere (din cauza mâniei, a oboselii etc.); a respira cu zgomot. 2) (despre animale) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, de neliniște etc.); a sforăi. Sursă: DEX ’09 Etimologie: provine din cuvântul “țâfnă”
Cum se pronunță: țâfnă
ȚÂFNĂ, țâfne, substantiv feminin – 1) pop. Pornire spre ceartă; arțag. * A umbla cu -a în nas a) a fi întotdeauna gata de ceartă; b) a fi veșnic nemulțumit. A-i sări cuiva -a, a se înfuria. 2) Purtare sfidătoare, obraznică; aroganță. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba neogreacă “tsifna”
Cum se pronunță: țăruș
ȚĂRUȘ, țăruși, substantiv masculin – Par scurt și subțire, care se bate în pământ și servește pentru a lega ceva de el sau ca semn de demarcație. – de pichetaj. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt autohton
Cum se pronunță: a se țărmuri
A SE ȚĂRMURI, mă țărmuresc, verb intranzitiv – pop. A avea hotar comun (unul cu altul); a se învecina. Sursă: DEX ’09 Etimologie: din “țărm”
Cum se pronunță: a țărmuri
A ȚĂRMURI, țărmuiesc, verb tranzitiv – A delimita printr-un hotar; a hotărnici; a demarca. Sursă: DEX ’09 Etimologie: din “țărm”
Cum se pronunță: indenegabil
indenegabil, indenegabilă adjectiv 1. livresc Indeniabil, adică de netăgăduit. DN Sinonime: indeniabil Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană indenegabile DEX 09
Cum se pronunță: indeniabil
indeniabil, indeniabilă adjectiv 1. De netăgăduit. DN sinonime: incontestabil, indenegabil limbaEtimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: indéniable DN
Cum se pronunță: imprecație
imprecație, imprecații substantiv feminin 1. Blestem, injurie, maledicție, ocară, înjurătură. DEX ’09 DEX ’98 DLRLC DN Sinonime: blestem injurie maledicție ocară înjurătură Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: imprecatioDEX ’09
Cum se pronunță: maledicție
maledicție, maledicții substantiv feminin 1. livresc Blestem, fatalitate, imprecație, nenorocire, ocară. DEX ’09 DEX ’98 DN Sinonime: blestem, fatalitate, imprecație, nenorocire, ocară Etimologie: Cuvânt provenit din limba: malédiction DEX ’09

