FIORITURĂ, fiorituri, substantiv feminin 1. mai ales la pl. Ornament muzical constând din alternarea rapidă (şi repetată) a unor sunete de scurtă durată; 2. fig. rar Element care înfrumuseţează ceva; înfloritură; ornament. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: fioritura (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: fiord
FIORD, fiorduri, substantiv neutru: Golf marin sinuos şi îngust, cu maluri înalte şi abrupte, care pătrunde adânc în interiorul uscatului. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fiord (DEX ‘09).
Cum se pronunță: țârâiac
ȚÂRÂIAC, țârâieci, substantiv masculin, pop. – Insectă care în timpul serii și al nopții produce sunete caracteristice, scurte și repetate. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țârâi” + sufixul “~iac”
Cum se pronunță: a țârâi
A ȚÂRÂI, pers. a 3-a țârâie – 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apă) A curge picătură cu picătură, producând un zgomot caracteristic. 2) A ploua mărunt și des; a țârțâra. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face ‘țârr. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din […]
Cum se pronunță: țâră
ȚÂRĂ, substantiv feminin, pop. – O ~ a) o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel. b) o clipă; un moment. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țâr”
Cum se pronunță: țâr
ȚÂR, interjecție – 1) (se folosește, repetat, pentru a reda zgomotul produs de un lichid ce țârâie). 2) (se folosește, prelungit, pentru a imita sunetul produs de unele insecte). 3) (se folosește, prelung, pentru a imita sunetul produs de o sonerie etc.) Sursă: DEX ’09 Etimologie: onomatopee ȚÂR, țâri, substantiv masculin – 1) Pește marin, de […]
Cum se pronunță: țânțărime
ȚÂNȚĂRIME, substantiv feminin – (colectiv de la țânțar) Mulțime de țânțari. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țânțar” + sufixul “~ime”
Cum se pronunță: țânțar
ȚÂNȚAR, țânțari, substantiv masculin – Insectă cu corpul și picioarele lungi și subțiri, cu o singură pereche de aripi și cu aparat bucal pentru înțepat și supt, insectă răspândită, de regulă, pe lângă apele stătătoare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “zenzalus”
Cum se pronunță: țângău
ȚÂNGĂU, țângăi, substantiv masculin – Băiat ajuns la vârsta adolescenței; băiețan; puștan. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țânc” + sufixul “~ău”
Cum se pronunță: țânc
ȚÂNC, țânci, substantiv masculin – 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba maghiară “cenk”
