Cum se pronunță: adjectiv

ADJECTIV, adjective, substantiv neutru Parte de vorbire flexibilă care arată o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe şi determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adjectif și adjectivum (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: adițional

ADIŢIONAL, -A, adiţionali, -e, adjectiv Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe aditionale. Act adițional. Convorbire adițională (şi substantivat, f.) = convorbire telefonică suplimentară în raport cu numărul de convorbiri incluse în prețul fix al abonamentului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: additionnel (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: adiție

ADIȚIE substantiv feminin 1. (Chim.) Adăugare. Reactie de adiţie = reactie chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adiţie latentă = aparitie a unei reacții fiziologice într-un organism în urma mai multor excitații succesive; sumație. 3. (Mat.) Adunare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: aditiv

ADITIV, -A, aditivi, -e, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. (Mat.) Referitor la operatia de adunare. 2. S.m. Substanţă care se adaugă unui produs pentru a-i ameliora proprietăţile sau pentru a obține noi calități. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: additif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →